Suferința în planul lui Dumnezeu pentru viața mea (1)

3 iulie 2002. Ce dimineaţă însorită. Sar din pat şi imediat încep să-mi fac planuri pentru restul zilei. Plictiseală. Aştept să plece părinţii de acasă ca să pot merge la sala de calculatoare de pe strada noastră. Zis şi făcut. Ah, era să uit bancnota de 100.000 de lei. Am luat-o “împrumut” de la tata. Devenise un obicei de câteva săptămâni. Mă duc la sala de calculatoare. Nimeni acolo. Era abia 9 dimineaţa. Mă plimb puţin şi apoi se deschide. Până la 12 nu m-am mişcat din faţa ecranului: jocuri, jocuri, jocuri. Vine ora 12 şi părinţii mă caută. Beni nu-i acasă. Nici la bunica. Nici pe afară. Încă nu ştiau de obiceiul meu de a-mi petrece ore bune “la calculatoare”, însă un prieten le-a spus unde mă aflam. Vin după mine şi mă duc spre maşină trişti şi supăraţi în timp ce mă certau.
-Mergem la ţară, îmi spune tata autoritar. Ah, mai aveam jumătate de oră plătită. Pe lângă asta eram gata să câştig, îmi spun tăcut în gând.

Ceea ce a pornit ca o zi normală s-a dovedit a fi cea mai grea, dar şi una dintre cele mai importante zile din viaţa mea.

Am ajuns la casa bunicilor şi mi-am reintrat în rolul de copil ascultător. Datoria mea era să culeg vişine. Aveam mulţi vişini pe la ţară pe atunci. Vreo 5. Mult de lucru. Mi-am dat sandalele jos şi m-am îndreptat spre cea mai uşoară pradă. Am luat o scară şi m-am urcat pe acoperişul coteţului, fiind gata să-mi împlinesc datoria cu drag. Am început să “ciugol” vişine. Hmmm! Nu am apucat însă să mă bucur prea mult pentru că mama m-a strigat şi s-a apropiat de coteţ cu o găleată în mână. Grăbit să o iau, m-am îndreptat spre marginea acoperişului înalt cam de 2-3 metri. Până să strige mama într-o fracţiune de secundă m-am trezit îngenucheat la pământ, alături de mine zăcând placa de azbociment. De fapt, nu ştiu cine zăcea, eu sau ea. Continuă lectura

Reclame

Te iubesc=vrei să fii soția mea?

Aveam 13 sau 14 ani când sora mea mai mare mi-a spus: „Să-i spui viitoarei tale prietene că o iubești când ești sigur că vrei să te căsătorești cu ea.” Mi-a fost greu să înțeleg de ce, dar am zis că știe ea mai bine, doar e fată. M-am ținut de această regulă, dar n-am putut să nu mă gândesc de ce să nu-i spun aceste două cuvinte. Toată lumea le folosea. Pe chat înlocuiseră salutul de final al amorezaților. „Pa pa” sau „la revedere” fuseseră  înlocuite de banalul (în acel context) „te iubesc”.

Lumea dictează acest ritm: ești într-o relație, indiferent că e vorba de o săptămână sau de 20 de ani, folosești aceste două cuvinte. Dar cât de lipsite de valoare devin astfel. Am putea extinde acel verset din 1 Ioan și la acest subiect și să spunem „nu iubiți (cum iubește) lumea.” Nu iubiți (ca) lumea.

Am înțeles abia după ani buni cât de mult înseamnă pentru o femeie să-i spui că o iubești. Iubirea înseamnă dedicare, statornicie, garantarea prezenței în cele mai frumoase și cele mai urâte clipe. Iubirea este acel drog ce îi dă putere unei femei disperate să se ridice și să facă următorul pas după ce și-a pierdut copiii și a rămas doar cu prima dragoste alături, soțul.

Toate aceste lucruri îi trec prin minte unei femei când un bărbat îi spune că o iubește, lucruri de altfel specifice legământului căsătoriei.

I-am spus soției mele că o iubesc la aproape 2 ani de la începtul relației noastre. I-am spus conștient fiind că aceste cuvinte sunt un echivalent timpuriu al cererii în căsătoriei. Nu m-am înșelat. După rostirea acestor cuvinte, râurile înspumegate ale emoțiilor ei față de mine au îndepărtat stăvilarele puse din dragoste pentru mine.

Nu sunt singurul ce spune aceste lucruri, și alții îmi confirmă spusele.

Ceea ce conferă atâta putere acestor două cuvinte este așteptarea și raritatea lor. Nu degeaba spunea Cicero „omnia preclara rara sunt” adică „toate minunile sunt rare”.

„Te iubesc” trebuie să fie una dintre acele minuni rare pentru a rămâne o minune și în căsătorie.

Bărbați, folosiți aceste cuvinte rar, mai ales înainte de căsătorie, cunoscându-le puterea. Eu vă recomand să i le spuneți prietenei când sunteți siguri că vreți să vă căsătoriți cu ea. Astfel veți proteja inima ei visătoare și sensibilă. Veți putea acționa ca adevărați gentlemani.

Nu uitați, sunt două cuvinte care au o însemnătate și greutate mult mai mare pentru femei decât pentru noi, bărbații.

Nu le pervertiți aruncându-le la orice colț de stradă în stil americănesc. Responsabilitatea cade pe umerii voștri pentru că inițiativa trebuie să vă aparțină vouă.

Eroii lui Dumnezeu

Noi, oamenii, avem eroi, dar oare Dumnezeu are eroi? M-a frământat această întrebare după ce am scris ACEST articol. Eroii sunt persoane pentru care avem un profund respect și o admirație extraordinară. Vorbim despre faptele și caracterul lor. Ne simțim privilegiați dacă putem să facem o poză cu ei sau să dăm mâna cu ei. Ne lăudăm cu ei la alții.

-Tata știe să lupte că e în armată.

-Băă, tu nu l-ai văzut pe taică-miu. Când se ridică el și-ți trage una o să zici „da’ bun e gemul ăsta de molari.”

Când eram mici ne lăudam cu eroii noștri de înghețau apele. Tații noștri erau cei mai tari. Tata face, tata drege, tata știe.

Vă vine să credeți sau nu, dar a fost un om cu care Dumnezeu s-a lăudat. I-a lăudat caracterul și trăirea. Iată cum îl descrie Dumnezeu: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (Iov 1:8)

Wow. Dumnezeu se laudă cu Iov la Satan. Și încă ce cuvinte folosește.

Iov e eroul lui Dumnezeu. Dar nu-l „cocoloșește”, ci îi dă permisiunea diavolului să-l testeze. Iov nu-și neagă tăria de caracter, ci rămâne neclintit în neprihănirea sa. Iar Dumnezeu se laudă din nou cu eroul său: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu mă îndemni să-l pierd fără pricină.” (Iov 2:3)

Neprihăniții sunt eroii lui Dumnezeu. Se laudă cu ei, pe unii chiar îi consideră a fi standardul neprihănirii pentru ceilalți oameni. Iov, Daniel și Noe sunt în această categorie selectă (Ezechiel 14:14).

Oare ce are de spus Dumnezeu despre noi în fața lui Satan?

Oare s-o lăuda cu mine, cu tine, cu noi?

Legătură

Nine new manuscripts discovered in the Qumran phylacteries

We don’t know yet what they contain but it is exciting news for sure. They must be small since they were found inside the phylacteries and they are probably biblical fragments. I’m surprized that after more than sixty years since the discovery of the Qumran manuscripts were discovered there are unknown fragments. This is a proof of the fact that the work done with the manuscripts wasn’t as professional as it was normal to be, and many thought the same thing, including Geza Vermes. Click this link to read the news article or this other one.

Beneficiile căsătoriei de tânăr (2)

Puteți citi introducerea (obligatoriu) AICI.

1. Ești mai protejat de ispita sexuală în perioada în care lupta e cea mai acerbă

Să nu creadă careva că din momentul căsătoriei va fi liber de orice ispită sexuală. Căderea în ispita sexuală e o problemă a inimii mai întâi de toate, dar aceasta poate fi biruită mai ușor în căsătorie. (1 Corinteni 7:2-6)

Cele mai mari ispite vin în jurul vârstei de 20 de ani. Căsătoria de tânăr îți oferă un refugiu de ispitele sexuale, dar, ca să mă asigur că ați înțeles mesajul meu, nu înseamnă că nu veți mai fi ispitiți niciodată. Instinctul sexual rămâne același. E o binecuvântare și totodată un blestem într-o oarecare măsură. Un rabin spunea că, dacă atracția sexuală nu ar fi atât de puternică la bărbați, aceștia nu s-ar mai căsători, nu și-ar mai face o casă și n-ar mai avea copii. Sexualitatea, ca să știți fetelor, e un factor motivator pentru bărbați. Așa ne-a creat Dumnezeu, iar ceea ce a creat Dumnezeu a fost împins înspre limitele păcatului de firea pământească pervertită.

Dacă vreți ca lupta cu păcatul să fie mai ușoară (n-am spus eliminată) și să vă păstrați curați scurtați perioada de așteptare. Mai ales dacă sunteți într-o relație sigură. N-are rost. Vă spune asta unul care a fost prieten cu soția sa 6 ani înainte de a se căsători. Nu recomand la nimeni o relație așa de lungă înainte de căsătorie. Despre asta altădată.

2. Te responsabilizează mai devreme

Odată cu căsătoria se termină copilăria. Ești pus față în față cu alegeri dificile, prioritățile vor fi altele. Nu va trebui să ai grijă doar de tine (oricum până atunci aveau părinții -mama în principal :)- grijă de tine). Căsătoria timpurie poate fi un șoc, dar responsabilizarea e ceva bun. Oricum trebuie să fim pe picioarele noastre la un moment dat. Cu cât mai devreme cu atât mai bine.

3. Te maturizează 

Responsabilitatea ne maturizează. Spun din nou, cu cât mai devreme cu atât mai bine. Și-așa n-avem mult de trăit pe pământul acesta. Să ne numărăm bine zilele. Caracterul se formează foarte mult în a treia decadă de viață. Căsătoria timpurie va ajuta la formarea unui caracter mai bun și mai sfânt pentru că acum vei avea ajutorul potrivit alături de tine.

4. Îți oferă o altă prestanță în fața oamenilor

Am văzut că oamenii m-au privit diferit după ce m-am căsătorit la 21. Da, mai sunt unii care-ți spun că ești doar un copil și la 25, dar te asigur că ești privit cu alți ochii. Vei fi văzut mai matur, mai responsabil, mai hotărât. Oamenii vor vedea în tine o persoană decisă și care știe ce vrea de la viață,

5. Îți oferă o motivație pentru care să lupți

Până la căsătorie motivația e nunta. După, motivația e soția și (posibil) copiii. Avem nevoie de motivație ca să facem ceva cu viața aceasta, să o facem să însemne ceva și acel ceva să aibă sens în ochii lui Dumnezeu și ochii noștri. Un profesor ne spunea că soția și copiii au fost cei care l-au motivat să scrie atât. Când ne pierdem motivația, familia poate fi un bun motivator.

6. Te învăță să te gândești mai mult la alții

Când m-am căsătorit eram o persoană foarte egoistă. După am învățat ce înseamnă empatia și altruismul. Încă învăț. It was an eye opening thing for me.

7. Îți oferă ocazia să te concentrezi mai bine la ce faci

Chiar am citit un articol care spunea că bărbații căsătoriți sunt mai eficienți. Așa a fost și situația cu mine în ce privește facultatea. V-am spus asta și în partea 1. Puteți să le spuneți părinților voștri asta ca să le dărâmați argumentul că nu vei mai învăța dacă te căsătorești.

Ești mai liniștit. Știi unde te întorci seara, că aveți cuibul vostru. Asta dă siguranță și duce la eficiență în muncă.

 

Căsătoria timpurie nu e pentru toți. Ai nevoie de un anumit nivel de maturitate spirituală, de stabilitate și de tăria de a accepta provocările care vor fi, în general, mult mai multe. Dar în toate acestea și multe altele stă frumusețea căsătoriei de tânăr. Eu sunt 100% pentru căsătoria de tânăr. Spun și eu ca Voodie Baucham: mi-aș fi dorit să mă fi născut căsătorit :).

Voi ce beneficii ați observat?

Majoritatea beneficiilor sunt aplicabile la căsătorie în general. Cu cât mai devreme însă, cu atât mai bine, că doar viața e scurtă. 

Despre beneficiile căsătoriei de tânăr (1)

După ce-am scris articolul „Nu există cuplu pregătit pentru căsătorie”, Călin Vălean, un prieten de pe facebook din Cluj, m-a întrebat care cred eu că sunt avantajele căsătoriei timpurii. Mi-am dat seama că e o idee perfectă de articol, mai ales că sunt unul dintre cei care s-a bucurat și se bucură de beneficiile căsătoriei de tânăr. Continuă lectura