Pentru că mai mulți m-au întrebat despre numele nostru de familie am să vă spun povestea. Totul începe în urmă cu 6 generaţii: eu, tata, tatie Florea, străbunicul Petre, stră-străbunicul Ion şi stră-stră-străbunicul a cărui nume nu-l mai cunoaştem. De 6 generaţii purtăm numele Cruceru.

Stră-stră-străbunicul (Cruceru Alfa dacă vă este mai uşor să-l identificaţi :)) a fost dus de mic la turci ca şi ienicer, aceştia fiind numiţi şi copiii de suflet ai lui Allah, şi crescut pentru a deveni soldat.

Un ienicer este un soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creştine. Denumirea de ienicer este derivată din sintagma turcească “Yeni çeri”, care înseamnă “noul corp de armată”. Ienicerii erau aleşi la vârstele de 8-20 de ani, vârsta favorabilă fiind 14-18 ani întrucât nu trebuiau să-i crească prea mult pe propria cheltuială. Pentru un articol bun despre criteriile după care erau aleşi, citeşte AICI.

Nu știm cum s-a întâmplat, fie a evadat, fie a fost eliberat (probabil 1821, ultimul an în care am mai fost folosiți ienicerii), dar a reușit să se întoarcă în ţara natală, pe meleagurile părinţilor săi. Întorcându-se, a fost numit de localnici mahomedan şi privit cu suspiciune pentru că toţi ienicerii erau forţaţi să devină musulmani. Pentru a îndepărta aceste suspiciuni, a început să Continuă lectura →