Te iubesc=vrei să fii soția mea?

Aveam 13 sau 14 ani când sora mea mai mare mi-a spus: „Să-i spui viitoarei tale prietene că o iubești când ești sigur că vrei să te căsătorești cu ea.” Mi-a fost greu să înțeleg de ce, dar am zis că știe ea mai bine, doar e fată. M-am ținut de această regulă, dar n-am putut să nu mă gândesc de ce să nu-i spun aceste două cuvinte. Toată lumea le folosea. Pe chat înlocuiseră salutul de final al amorezaților. „Pa pa” sau „la revedere” fuseseră  înlocuite de banalul (în acel context) „te iubesc”.

Lumea dictează acest ritm: ești într-o relație, indiferent că e vorba de o săptămână sau de 20 de ani, folosești aceste două cuvinte. Dar cât de lipsite de valoare devin astfel. Am putea extinde acel verset din 1 Ioan și la acest subiect și să spunem „nu iubiți (cum iubește) lumea.” Nu iubiți (ca) lumea.

Am înțeles abia după ani buni cât de mult înseamnă pentru o femeie să-i spui că o iubești. Iubirea înseamnă dedicare, statornicie, garantarea prezenței în cele mai frumoase și cele mai urâte clipe. Iubirea este acel drog ce îi dă putere unei femei disperate să se ridice și să facă următorul pas după ce și-a pierdut copiii și a rămas doar cu prima dragoste alături, soțul.

Toate aceste lucruri îi trec prin minte unei femei când un bărbat îi spune că o iubește, lucruri de altfel specifice legământului căsătoriei.

I-am spus soției mele că o iubesc la aproape 2 ani de la începtul relației noastre. I-am spus conștient fiind că aceste cuvinte sunt un echivalent timpuriu al cererii în căsătoriei. Nu m-am înșelat. După rostirea acestor cuvinte, râurile înspumegate ale emoțiilor ei față de mine au îndepărtat stăvilarele puse din dragoste pentru mine.

Nu sunt singurul ce spune aceste lucruri, și alții îmi confirmă spusele.

Ceea ce conferă atâta putere acestor două cuvinte este așteptarea și raritatea lor. Nu degeaba spunea Cicero „omnia preclara rara sunt” adică „toate minunile sunt rare”.

„Te iubesc” trebuie să fie una dintre acele minuni rare pentru a rămâne o minune și în căsătorie.

Bărbați, folosiți aceste cuvinte rar, mai ales înainte de căsătorie, cunoscându-le puterea. Eu vă recomand să i le spuneți prietenei când sunteți siguri că vreți să vă căsătoriți cu ea. Astfel veți proteja inima ei visătoare și sensibilă. Veți putea acționa ca adevărați gentlemani.

Nu uitați, sunt două cuvinte care au o însemnătate și greutate mult mai mare pentru femei decât pentru noi, bărbații.

Nu le pervertiți aruncându-le la orice colț de stradă în stil americănesc. Responsabilitatea cade pe umerii voștri pentru că inițiativa trebuie să vă aparțină vouă.

Eroii lui Dumnezeu

Noi, oamenii, avem eroi, dar oare Dumnezeu are eroi? M-a frământat această întrebare după ce am scris ACEST articol. Eroii sunt persoane pentru care avem un profund respect și o admirație extraordinară. Vorbim despre faptele și caracterul lor. Ne simțim privilegiați dacă putem să facem o poză cu ei sau să dăm mâna cu ei. Ne lăudăm cu ei la alții.

-Tata știe să lupte că e în armată.

-Băă, tu nu l-ai văzut pe taică-miu. Când se ridică el și-ți trage una o să zici „da’ bun e gemul ăsta de molari.”

Când eram mici ne lăudam cu eroii noștri de înghețau apele. Tații noștri erau cei mai tari. Tata face, tata drege, tata știe.

Vă vine să credeți sau nu, dar a fost un om cu care Dumnezeu s-a lăudat. I-a lăudat caracterul și trăirea. Iată cum îl descrie Dumnezeu: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (Iov 1:8)

Wow. Dumnezeu se laudă cu Iov la Satan. Și încă ce cuvinte folosește.

Iov e eroul lui Dumnezeu. Dar nu-l „cocoloșește”, ci îi dă permisiunea diavolului să-l testeze. Iov nu-și neagă tăria de caracter, ci rămâne neclintit în neprihănirea sa. Iar Dumnezeu se laudă din nou cu eroul său: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu mă îndemni să-l pierd fără pricină.” (Iov 2:3)

Neprihăniții sunt eroii lui Dumnezeu. Se laudă cu ei, pe unii chiar îi consideră a fi standardul neprihănirii pentru ceilalți oameni. Iov, Daniel și Noe sunt în această categorie selectă (Ezechiel 14:14).

Oare ce are de spus Dumnezeu despre noi în fața lui Satan?

Oare s-o lăuda cu mine, cu tine, cu noi?