Tot aud spunându-se celor ce doresc să se căsătorească: „Trebuie să fiți pregătiți. Vedeți și voi ce vremuri sunt. Trebuie să aveți amândoi câte-o slujbă cu minim doăj dă milioane fiecare și apartament cu cel puțin două camere că poate vine vreun copil. Pe deasupra, trebuie să vă cunoașteți foarte bine, să știți la ce să vă așteptați  că viața nu e ușoară, maică, așa cum credeți voi.” etc

Realitatea e că nimeni nu poate fi pregătit pe deplin pentru viața de căsătorie. Am tot dat peste titluri de cărți de genul „cum să fii pregătit pentru căsătorie” sau „10 sfaturi ca să fii pregătit pentru nuntă.” Da, poate unele sunt de folos, dar nimeni nu poate fi pregătit pe deplin. Nici financiar, nici în ce privește pregătirile pentru nuntă și nici în ce privește toate necunoscutele care vin după. Dar tocmai asta e frumuseștea. Pășești împreună cu persoana pe care o iubești cu toată ființa pe un tărâm necunoscut.

La început veți avea senzația că pășiți pe lună. Gravitația nu e aceeași, aceleași reguli pe care le-ați văzut la alții nu se aplica și la voi. Greutățile vi se par fulgi. Asta până pleacă fluturașii, vin facturile, încep frustrările căutării unui loc de muncă, se termină banii de nuntă, vine ziua de chirie, vine ziua să plătești taxa de școlarizare. Te poți da cu capul de cei patru pereți ai garsonierei și poți regreta că te-ai căsătorit și să promiți că n-o vei mai face niciodată. Sau te poți liniști, rugându-te pentru soluții, discutând cu partenerul despre soluții și implorând ajutorul divin.

N-am regretat niciodată că m-am căsătorit la 21 de ani înainte de a intra în anul 3 de facultate. Am fost pregătiți pentru ce ne aștepta? Sigur că nu. Cu o săptămână înainte de nuntă eram la 500 de km la Oradea cu puține pregătiri de nuntă făcute. N-a fost nunta perfectă, mult visată, cu fiecare floare la locul ei, fiecare scaun nemișcat și fiecare ornament perfect așezat. Nici nu ne-a interesat asta. Nunta a trecut și a început viața de cuplu. Ceea ce a contat și contează cu adevărat.

Sunt un susținător al căsătoriei timpurii în ciuda anumitor dezavantaje.  Dacă nu vă lasă părinții, dați-mi mie numărul tatălui vostru că îl conving eu. Eventual, i-l mai puteți da unchiului meu, el e și mai convingător. 🙂

Veți avea la dispoziție restul vieții să vă pregătiți, să vă cunoașteți, să munciți, dar dacă nu vă veți căsători, ci veți amâna, nu veți mai avea tot atâta timp la dispoziție să descoperiți bucuria vieții de cuplu.