The author and audience of Hebrews

Please see my previous post on Paul’s 5th missionary trip as it connects well with this one. The purpose of this post is not to delve too much in the arguments, but to present a chronological and contextual frame for the writing of the epistle to the Hebrews. I shall approach the arguments in more debth in another post hopefully.

While the Neronian persecution is taking place (64-68), another major event is happening: the Jewish-Roman war (66-73). The Jewish Christians left Jerusalem and moved temporarly to Pella (according to Eusebius; also Josephus mentions many important Jews leaving Jerusalem once they had the opportunity – Jewish War 6.5.3), on the E side of the Jordan. Some remain in the proximity of their homes, but as time passes, it’s getting obvious that the Romans will win the war and possibly destroy the city. Therefore, most of them decide to move on with their lives. The largest Jewish communities were in Alexandria (Egypt), Babylon, Rome, and Asia Minor. But they weren’t only Jewish, they were Jewish Christians. Therefore, it makes all the sense in the world for them to move where there is a Jewish Christian community. In Asia Minor, the biggest Jewish community was in Ephesus, and that is where the largest Christian community was as well. Therefore, a good size of the group moved to Asia Minor, many of them in Ephesus. It is possible that some Jewish Christians made this move soon after the failed siege of Cestius Gallus in September-October 66. The fact that this was so is indicated by the Church tradition that tells us that apostle John, together with the Lord’s mother, moved to Ephesus. If such an important leader moves, it is very likely that others will follow him. It is probable that John postponed the move as much as possible, and moved to Ephesus only when the distruction of Jerusalem was obvious or it happened. At the end of 66 and in 67, the fall of Jerusalem was far from obvious. On the contrary, the Jews were rejocing over their victories while one of the best legions was being relocated from Britania to the oposite side of the empire. 

Continuă lectura

„Acts 29”: Paul’s 5th missionary trip

Luke finishes the book of Acts in Rome, with Paul under house arrest. Yet Paul’s life doesn’t finish there. We get some good clues and information from the epistles written after Acts 28 and some hints from the Church Tradition. There will be plenty of arguments that aren’t explained here since this is only the narrative, but if you look at the references, you will find clues there. After this post, we will look into the audience and authorship of the epistle to the Hebrews because I think it ties really well with the 5th missionary trip. Put in a narrative way, here is how Paul’s 5th missionary trip looks as we put together the information we have in 1 Timothy, Titus and 2 Timothy.

Paul was released from the house arrest in Rome (Acts 28) somewhere around 61-62 AD. I don’t think he made it to Spain as we don’t have proof of that from the epistles (yes, I am aware of some Church Fathers hinting at that). We only have his desire stated in Romans 15. Also, Spain would be a major endevour that would take a lot of time and that wouldn’t leave enough time for the places we do know Paul visited.

Continuă lectura

Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11: o analiză a problemelor LXX (2)

Vârsta lui Metusala este o problemă menționată în scrierile patristice. Susținătorii TM amintesc acest argument ca fiind suficient pentru a dovedi că numerele LXX nu sunt de încredere întrucât ar înseamnă că Metusala a trăit 14 ani după potop. Augustin amintește de această problemă și crede că este vorba de o eroare de copiere făcută de traducătorii inițiali ai LXX (Civ. XV.11). În Codex Alexandrinus există o editare care corectează numărul 167 și scrie 187, număr găsit și în TM. Alexandrinus a fost copiat la 700 de ani aproximativ după traducerea inițială a LXX în Alexandria (281 î. Hr.), și, deși această greșeală este evidentă, aceasta nu a dispărut în copiere. Dacă Augustin are dreptate, atunci a. Codex Alexandrinus a fost copiat dintr-un manuscris foarte vechi al LXX și/sau b. scribii nu și-au permis nici măcar să facă corecturi sau emendări în cazurile evidente. În orice caz, cifra de 167 este greșită și de aceea în multe manuscrise septuagintare a fost înlocuită cu 187. Pentateuh Samaritean spune că Metusala avea 67 de ani la nașterea lui Lameh. La fel și cartea Jubileelor, carte ce a influențat cât se poate de clar numerele PS. Acest lucru face posibilă ideea ca manuscrisul care a fost folosit de autorul cărții Jubileelor și PS să fi avut cifra eronată 167. În acest caz, eroarea a mers mult mai în spate în procesul copierii, iar scribii inițiali ai LXX doar au copiat numerele din manuscrisul original. În orice caz, fără doar și poate, numărul corect este 187, iar asta este clar și din TM și din diferite manuscrise LXX, Flavius Josephus, Julius Africanus, Ieronim, Augustin și mulți alții. Prin urmare, această problemă ridicată în cazul LXX este una rezolvabilă.

Cea de-a doua problemă o reprezintă prezența unui patriarh total inexistent în TM și PS: Cainan, fiul lui Arfacșad (Geneza 11). În TM, Arfacșad îl naște pe Sela, pe când în LXX Arfacșad îl are ca fiu pe Cainan (e vorba de un al doilea Cainan, primul este în Geneza 5, dar cei doi nu trebuie confundați). Ca să complicăm problema, evanghelistul Luca îl amintește în genealogia Mântuitorului (Luca 3:36). Acest lucru ne poate indica faptul că Luca a folosit manuscrise grecești în compunerea listei genealogice. Cainan nu apare nici în lista lui Flavius Josephus deși acesta folosește numerele LXX și spune clar că a folosit manuscrise evreiești pentru a-și compune istoriile (faptul că are propriile traduceri a numelor în greacă arată că nu folosește un manuscris LXX).

Continuă lectura

Locația Sodomei în știrile arheologice

Săptămâna aceasta am văzut printre știri o descoperire arheologică fenomenală. Este vorba de situl Tall el-Hammam din Iordania, cea mai probabilă locație a Sodomei. Situl este excavat din 2005. Concluziile științifice a sute de oameni implicați în acest proces sunt uimitoare, le puteți citi AICI.

Arheologul Steven Collins a făcut o treabă excelentă și în ce privește definirea termenului evreiesc kikkar din Geneza 13. Termenul înseamnă cerc/disc și este folosit pentru a se referi la regiunea verde din jurul Iordanului, la nord de marea Moartă. Mai multe informații găsiți AICI.

Continuă lectura

Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11 (1)

NOTA BENE: Acest text nu are ca scop negarea autorității Scripturii, ci doar analizarea variantelor textuale. Aceasta este o muncă necesară în critica textuală, muncă aflată și în spatele textului primit (textus receptus) pe Noul Testament și găsită în edițiile critice și eclectice Nestle-Aland. În ce privește Geneza 5 și 11, încă nu a fost tranșată problema variantelor.

Încă din facultate, studiind vârsta omenirii i pe baza genealogiilor din Geneza 5 și 11, am observat, destul de repede, că există mai multe variante textuale care dau cifre diferite. Data creării Pământului propusă de episcopul Ussher în secolul XVII este încă folosită de mulți evanghelici, iar 4004 î. Hr. continuă să fie anul de referință pentru creație în multe hărți sau anexe ale Bibliei.

Desigur, acestui mod de calcul i s-a obiectat de mai bine de un secol că genealogiile nu sunt absolute și pot avea și persoane lipsă. Și dacă ar fi să fie persoane care, cumva, nu au ajuns în listă, nu cred că vorbim de zeci de generații. Astfel, tot putem să ne facem o idee generală despre durata omenirii conform Bibliei. Personal, ca mulți alți evanghelici, pornesc de la premisa că numerele date și persoanele sunt reale. Faptul că ni se dă vârsta tatălui la nașterea viitorului patriarh e unic în aceste genealogii și le transformă în cronogenealogii. Adică au scopul de a ne informa cu privire la durata istoriei omenirii. Este un mod simplu prin care poate fi ținută cronologia omenirii. Mie unul mi se pare genial de simplă și clară! Evident, cine nu este de acord cu această premisă nu prea mai are rost să citească ceea ce urmează să scriu. Însă toți scriitorii din perioada celui de-al doilea templu cât și cei patristici, evrei sau nu, au considerat că generațiile amintite sunt succesive. Eusebiu face referire la genealogiile asiriene dinainte de potop și arată că un punct comun este că sunt tot 10 generații amintite, deși numerele diferă (Eusebiu, Chronicon XXII).

Continuă lectura

Venirea lui Mesia în 2030? O analiză a profeției pastorului Florin Antonie

Am văzut recent că pastorul Florin Antonie a reafirmat că venirea lui Hristos va fi în intervalul 2030-2035 în funcție de calcule (vezi AICI). Anterior, cu ceva luni în urmă, își baza afirmația pe Geneza 6 și interpretarea că 120 de ani înseamnă 120 de jubilee (vezi AICI), cicluri de 50 de ani. 120×50=6000 de ani.

Cine e ușor impresionat va spune: fascinant! Însă, ca unul care studiez de vreo 11 ani cronologiile Genezei și literatura iudaică rabinică, intertestamentală, etc. iată de ce mi-e clar că Florin Antonie face afirmații mincinoase.

În Geneza 6, ani nu înseamnă jubilee

Continuă lectura

Emisiune la CredoTV

Săptamâna trecută a apărut a treia emisiune înregistrată la CredoTV pe subiectul divorțului. Am discutat și subiecte mai sensibile precum violența conjugală (min 28.00), dileme ce țin de moralitate și ilegalitate și alte cazuri. Ultima emisiune, încă nepublicată, va fi o serie de statistici legate de divorț în Europa și România în ultimii 60 de ani aproximativ.

Tehnologie NASA folosită pentru citirea manuscriselor de la Qumran

Manuscrisele de la Martea Moartă reprezintă cea mai importantă descoperire modernă în materie de text biblic și nu numai. Datorită tehnologiei moderne, chiar și acele fragmente care nu sunt lizibile pot fi citite cu ajutorul imaginilor spectrale. Această tehnologie modernă ce se datorează cercetătorilor NASA își dovedește beneficiile chiar și în domeniul studiului scrierilor antice.

Digitalizarea scrierilor de la Qumran este scopul  Leon Levy Dead Sea Scrolls Digital Library pentru prezervarea acestora pentru generațiile viitoare. Există mai multe materiale video online care arată cum este folosită această tehnologie de către autoritățile israeliene de aproape un deceniu. Mai jos puteți vedea câteva fragmente din diferite emisiuni sau videoclipuri (unele imagini sau exemple se repetă). Le recomand în special pe primele 3:

Continuă lectura

Vechiul Testament și critica textuală: despre HBCE

Manuscrisele Noului Testament au primit foarte multă atenție, studiu și resurse. Novum Testamentum Graece, cunoscut și după numele celor mai influenți editori (Nestle-Aland) este o ediție critică a textului grecesc al NT. Prima ediție a apărut în 1898, iar ultima, a 28-a, în 2012. Când vine vorba de textul ebraic al Vechiului Testament, nu avem o ediție eclectică, ci una diplomatică, adică bazată pe un singur text. Biblia Hebraica Stuttgartensia reproduce Codex Leningradensis, text masoretic din secolul XI (1008 d. Hr.). Acesta este cel mai vechi text complet în ebraică. Unii m-ar contrazice și ar spune că BHS sau BHQ (cea de-a cincea ediție, încă nefinalizată) sunt ediții critice. Da, le numim ediții critice, dar sunt de fapt diplomatice, nu eclectice. De ce? Pentru că textul reproduce un singur manuscris, iar în aparatul critic are menționate și alte mărturii textuale. Asemănător, proiectul Hebrew University Bible Project (HUBP) va reproduce Codex Aleppo (secolul X, aprox. 930 d. Hr., text incomplet), iar în părțile de text incomplete va reproduce, în principal, Leningradensis și Cairensis. Apropo, proiectul a început în 1956 și încă nu este finalizat! Astfel de volume sunt binevenite, dar cred că este mare nevoie de o abordare eclectică.

Edițiile critice ale Noului Testament au dus la îmbunătățiri și soluționări textuale. Problemele de critică textuală ale Vechiului Testament sunt mai multe și mai mari decât în cazul NT dat fiind că avem un text mult mai vechi (cu 1500 de ani mai vechi dacă ne gândim la cele mai vechi cărți vetero-testamentare), mai lung (3.5 ori mai multe cuvinte), într-o limbă semitică nevocalizată (în scris) și moartă, vorbită de o populație mult mai mică, populație distrusă periodic și sistematic. Unii editori și traducători vetero-testamentari au îndrăznit, cu timiditate, să facă emendări când noi manuscrise care reprezentau mărturii puternice au fost descoperite (Deuteronom 32:8 și Psalmul 145:13 sunt două astfel de exemple, ambele bazându-se pe texte de la Qumran). Însă, pentru că nu există o ediție eclectică, nu există emendări făcute în mod sistematic în traduceri așa cum se întâmplă în cazul NT.

Continuă lectura