De mici ne căutăm modele. Ne uităm la părinții noștri, la bunicii noștri, la rudele noastre și spunem că vrem să fim ca ei. Creștem, ajungem la vârsta adolescenței și ne îndrăgostim. Nu știm ce să facem, cum să acționăm, așa că ne căutăm din nou modele. Televizoarele, ziarele, filmele și romanele ne inundă imaginația și-așa nărăvașă.

Unul dintre modelele îndrăgostiților este Romeo. Imaginea bărbatului perfect. Înamorat, plin de pasiune, bun spadasin, extraordinar orator și… impulsiv. Tare nerăbdător. Instinctul îi ține loc de creier. Este atât de grăbit încât se hotărăște în câteva ore cu cine vrea să se căsătorească. Toată aventura shakespeariană ține doar patru zile. Mulți Multe ar spune că e romantic. Din păcate, „romantic” a ajuns în zilele de astăzi să fie sinonim pentru instinctiv. Un model atât de râvnit de multe fete. Romeo este însă un Samson fictiv. A văzut-o, i-a plăcut, a vrut-o. Punct.

Celălalt model este Isaac. Are în jur de 40 de ani, dar nu pare să se grăbească. Ar fi putut foarte bine să-și aleagă o canaanită pe care s-o fi cunoscut și plăcut înainte de a se căsători, dar el acceptă decizia tatălui său. Sigur că și-a pus multe întrebări cu privire la viitoarea soție (nu degeaba spune Scriptură că medita în taină – Geneza 24:63), dar a dat dovadă de încredere și răbdare. Isaac a avut încredere în Avraam care la rândul său s-a încrezut în Dumnezeu. Și-ntr-adevăr, Dumnezeu a dat binecuvântare. A avut parte de o relație ce ține o viață. De ce?

Pentru că adevărata dragoste așteaptă. Este îndelung răbdătoare. Face lucrurile ca la carte. Așteaptă până primește binecuvântarea părinților. Dragostea reală pune granițe instinctului și nu se înmoaie la vederea fluturașilor.