Am văzut destui crai și crăiese îndrăgostite de flirt. Ei nu au niciun plan să înceapă o relație, dar le dau speranțe și semnale la cât mai multe persoane de sex opus. Senzația de moment pe care o trăiesc îi face să dorească să facă eternă clipa de a fi adulați de o mulțime de fete (sau băieți, după caz) simultan.
Problema este că flirtul dăunează grav propriei persoane cât și celor din jur. Să luăm următorul caz Continuă lectura
Dacă ați citit cu atenție cele patru relatări despre înviere în aceste zile, cu siguranță ați putut observa în fiecare evanghelie detalii unice și chiar, aparent, care se bat cap în cap. În Matei și Marcu apare un singur înger, în Luca și Ioan sunt doi. În Ioan pare că doar Maria Magdalena se duce singură la mormânt, dar în celelalte evanghelii mai multe femei sunt amintite.
Toate acestea par contradicții dacă nu se ține cont de faptul că fiecare autor are o intenție diferită. În Matei, Isus Hristos ne e prezentat ca Rege, în Marcu ne este prezentat ca rob, în Luca ne e prezentat ca Fiu al Omului, iar în Ioan ca Fiul lui Dumnezeu. Detaliile din episodul învierii au o punte de legătură cu întreaga evanghelie, contextul imediat.
De exemplu, Ioan e singurul care ne amintește că Petru „a văzut fâșiile de pânză pe jos” și „ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus” (Ioan 20:6-7). Cu siguranță că un beculeț de vreo 200W s-a aprins în mintea lui Ioan când a văzut fâșiile (despre Petru ni se spune în Luca 24:12 că a plecat mirat, nu știa ce să creadă). Nu cu multe săptămâni în urmă fuseseră martori la o scenă asemănătoare: învierea lui Lazăr. Aceleași elemente sunt amintite în Ioan 11:44 când Lazăr iese din mormânt: „mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar” și Domnul le poruncește să-l „elibereze.” Fâșiile și ștergarul ar fi trebuit să le amintească tuturor ucenicilor de învierea prietenului Mântuitorului. Fără doar și poate a existat această legătură în mintea lui Ioan pentru că acesta amintește acest detaliu când relatează ambele învieri și în plus el este singurul care prezintă învierea lui Lazăr dintre cei patru evangheliști. Dovada puterii acestui argument e că Ioan ne spune că el a crezut după ce a văzut fâșiile și ștergarul.
Așadar, niște detalii atât de banale precum niște fâșii și un ștergar sunt un indiciu atât de clar și de puternic al învierii Domnului pe care nu le puteau înțelege decât cei care au citit întreaga evanghelie a apostolului Ioan. De aceea introducerea unui astfel de detaliu în Matei, Marcu sau Luca nu ar avea aceeași putere (Luca e singurul care amintește fâșiile, nu și ștergarul, dar e o posibilă adăugare ulterioară, versetul 12 fiind absent din manuscrisele apusene).
Bun, am înțeles de ce autorii prezintă detalii diferite, dar de ce relatările lor par să se bată cap în cap?
Evangheliile nu sunt singurele care prezintă același episod într-un mod ce pare că se bate cap în cap. Dacă ați citit cartea Fapte, ați putut observa că evanghelistul Luca prezintă de trei ori convertirea apostolului Pavel (cap. 9, 22 și 26). De fiecare dată detaliile sunt diferite, iar între prima și a doua relatare apar contradicții. În capitolul 9:7 ni se spune că au auzit o voce, dar nu au văzut pe nimeni, iar în capitolul 22:9 exact opusul: au văzut lumina, dar n-au auzit pe nimeni. Soluția e una simplă ce are în vedere și traducerea atentă a termenilor. Puteți citi pe Wiki despre contradicție și soluție pentru că nu acesta e subiectul meu acum (iertați-mi lipsa de acribie -vă recomand Wikipedia-, dar nu scriu un eseu și în plus materialul acesta e scris bine :)) sau AICI dacă vreți o sursă mai „adecvată.”
Bănuiala mea este că în literatura antică un autor nu repeta același episod în același mod în care o făcea alt autor. Ar fi fost redundant și banal. Există o repetiție a esențialului desigur (moartea, învierea, femei la mormânt, îngerii, „cursa” apostolilor, etc), dar acesta e prezentat din perspectiva fiecăruia în diferite forme.
Chiar și astăzi încercăm să evităm repetițiile în multiple moduri. Diversitatea face materialul mai plăcut de citit. Cum ar fi fost să citim patru relatări identice? Ar fi însemnat că ar fi copiat dintr-o singură sursă și nu am fi avut patru mărturii, ci doar una.
Această idee ar putea demonstra că evangheliștii (nu putem ști însă care a fost ordinea cronologică, lăsăm această discuție interminabilă pe seama altora) au știut de scrierile celorlalți. Poate tocmai de aceea Ioan este atât de diferit de evangheliile sinoptice pentru că a fost ultimul care a scris. După ce a citit primele trei evanghelii s-a gândit ce poate fi adăugat la ce au relatat colegii săi de lucrare și ce ar fi de folos credincioșilor să mai știe. E doar un gând cu care încă mă frământ și va trebui să caut mai multe dovezi în literatura greacă și poate și-n alte surse antice. Am găsit în Iliada un astfel de episod pe care trebuie să-l studiez mai atent.
Deci, cum rezolvăm contradicțiile? Pentru asta va trebui să luăm fiecare caz în parte. Eu nu vă ofer decât o „mostră”. Să luăm exemplul îngerilor. Matei și Marcu spun că este unul singur, iar acesta le vorbește femeilor. Nu era nevoie de doi ca să vorbească, cel mai probabil unul singur „did all the talking” și tocmai de-asta nu este nevoie să fie aduși în discuție doi îngeri. Aceasta ar fi o simplă soluție, dar pot fi găsite și altele.
Pentru a vedea o listă completă a contradicțiilor și a armonizărilor citiți sursa ACEASTA, iar pentru a vedea textele puse față în față verificați site-ul de AICI.
Punând cap la cap detaliile din cele patru evanghelii cam așa au decurs evenimentele:
Please note that some events are taking place simultaneously and it is difficult to decide which event to list first. There also seems to be at least 3 groups of women going to the tomb (probabil că locul de întâlnire era mormântul, e posibil ca femeile să fi dormit în diferite părți ale orașului) on Sunday morning [this is counting Mary Magdala as „one group”]. The order in which these women see Jesus is not easy to determine but this is my best guess: Mary Magdala goes to the tomb before dawn but is later joined by Mary of Clopas and Salome. Seeing the stone rolled away Mary Magdala immediately runs to find the Apostles. Mary Magdala only finds Peter and John. She tells them Jesus’ body was missing. While she is gone the other Mary and Salome go into the sepulchre and see the angel as recorded by Matthew and Mark; they run away in fear. These women returned to the city. In the meantime Joanna and her company arrive at the sepulchre and are addressed by two angels. They leave to take the Angels’ message to the Apostles where they are joined by Mary of Clopas and Salome. Peter and John begin the journey to the tomb followed by Mary Magdalene who was making her second journey to the gravesite.. It was during her second visit, after Peter and John’s departure, that Mary of Magdala sees the angels and speaks with Jesus. Receiving Mary’s news that she has seen and spoken with Jesus, Peter goes a second time to the tomb, but he only sees the linen clothes lying in the tomb [perhaps this is when Peter meets Jesus as recorded by Paul in 1 Corinthians]. Jesus appears to the disciples on the road to Emmaus, to the 10 in the Upper Room, a week later to the 11 and then Apostles meet Jesus in the Galilee.
Sursa: http://www.agapebiblestudy.com/charts/Harmony-Resurrection.htm
Voi ce soluții propuneți?
Dacă mi-aș pierde amintirile ar fi una singură pe care aș dori s-o păstrez: pe a soției. În ea s-ar găsi cele mai adânci secrete ale mele și m-ar cunoaște așa de bine încât m-ar putea „recrea” fie și pentru câteva momente până când mi-aș uita identitatea din nou. Dar și de i-aș uita chipul și privirea pătrunzătoare, de aș uita cine este ea și de aș uita că i-am jurat credincioșie până la moarte, tot ea ar fi cea de care m-aș îndrăgosti în fiecare zi și m-ar face să doresc s-o cer în căsătorie încă o dată, și-nc-odată, zi după zi. Aș trăi numai cu fluturi în stomac în euforia primelor zile de relație.
Ea ar fi cea care mi-ar aduce aminte de Dumnezeul meu, de Dumnezeul nostru, de experiențele petrecute împreună la umbra aripilor sale, de zilele bune și de zilele rele când am strigat cu lacrimi după ajutorul Său.
Dacă mi-aș pierde amintirile am siguranța că ea ar sta alături de mine și ar iubi chiar și umbra celui ce a trăit în carcasa pe care oamenii o numeau Cruceru Dragoș Beniamin. Și eu aș face același lucru pentru ea.
Știu că n-ar face-o din obligație, ci motivată de focul ce-i sprintenă jucăuș în inimă când mă vede după câteva ore petrecute departe de mine.
Ar face-o pentru că se iubește ( Efeseni 5:29 se aplică și soțiilor) și șție că moartea ei începe cu moartea mea.
Da, dragostea în trup e o simplă amintire în care creierul ne poate juca feste, dar va veni o zi când vom fi luați din aceste vase imperfecte și vom fi îmbrăcați în trupuri glorioase și nu ne va mai frică de faptul că iubirea e o simplă amintire pentru că va rămâne cu siguranță fiind cea mai mare dintre toate (1 Corinteni 13).
Here is a great article written by an introverted pastor’s wife. No, not all wives are extroverted, praise God. Click THIS link to read it. You really must read it even if you are not a pastor or a pastor’s wife. It puts you in the place of that person.
Mântuitorul ne cheamă să-l iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea și cu tot cugetul. E o adevărată provocare. Un astfel de devotament presupune o adâncire totală în cele sfinte. Imaginea care îmi vine în minte este cea a unei cârpe puse în apă. Fiecare fir este înecat în apă. Nu există milimetru care să nu fie acoperit de apă.
La o astfel de potopire a minții suntem chemați. Gândul să ne fie ațintit asupra lucrurilor de sus în permanență. Să-l căutăm pe Dumnezeu cu întreaga ființă. Să medităm la frumusețea ființei Sale așa cum o făcea psalmistul, zi și noapte. Iar când Dumnezeu este prezent ziua în mod continuu în gândurile noastre, gândul ni se va îndrepta spre El și noaptea. Chiar și în somn. Când conștientul e îmbibat cu, de și în Dumnezeu și subconștientul va fi la fel.
Unul dintre profesorii mei ne povestea cum în somn îi veneau idei cu privire la un anumit text. Bunicul meu obișnuia să predice și să cânte în somn. Nu, colecta nu o strângea 🙂 Și nu o persoană a avut ocazia să doarmă cu el în aceeași încăpere și să fie mărturie a unei predici de noapte. De-asta nu era o companie „odihnitoare” în timpul nopții.
Când gândul nostru e îndreptat spre Dumnezeu în mod permanent, Acesta va prelua chiar și controlul subconștientului nostru. Îl vom iubi nu doar în mod conștient, ci și în mod inconștient.
La început era Cuvântul. 