Spune-mi ce crezi despre sex ca să-ți spun ce crezi despre avort

Astăzi au loc în toată țara marșurile pentru viață, o campanie pro-viață. M-am tot gândit cum de am ajuns în această stare și din ce cauză oamenii recurg la avort atât de ușor. Totul nu se rezumă doar la a face sau a nu face avort. Da, e un rău mai mic să-ți dai copilul spre adopție și decât să-l avortezi mai bine îl dai spre adopție, dar nu acesta este idealul. Idealul este ca un bărbat și o femeie să aibă copii în cadrul căsătoriei.

Dacă viața e sacră, înseamnă că și actul sexual este sacru întrucât acesta e mijlocul prin care viața poate fi concepută (lăsăm deoparte discuția despre mijloacele artificiale precum fecundarea in vitro deoarece acestea sunt excepția de la regulă). Sanctitatea vieții intrauterine merge mână în mână cu sanctitatea actului sexual. You can’t have the first without the other.

Viața e sacră, mulți cred asta. Din păcate o cred doar când vine vorba de propria lor viață. Orice viață are valoare, nu doar a noastră.

Numărul crescând de avorturi este o consecință a revoluției sexuale (nu mă refer neapărat la cea din anii 1960, putem vorbi de o revoluție sexuală, mai mult sau mai puțin, încă de la începutul secolului trecutut-căutați materiale despre revoluția sexuală de la începuturile comunismului rus). Ideea că oamenii pot avea relații sexuale fără angajamente este o aberație izvorâtă din adâncul depravării firii noastre păcătoase. Nu există relații intime fără angajamente la fel cum nu există șoferi care să nu-și asume un risc atunci când se urcă la volan. Și-ntr-un caz și-n altul ești responsabil de orice se va întâmpla.

Oamenii vor sex, dar nu vor copii. Această idee a fost descătușată de mijloacele contraceptive. Dar nu le poți separa pe cele două pentru că sexul este un act creator de viață, așa l-a lăsat Dumnezeu.  Cine e gata să-și înceapă viața sexuală trebuie să fie gata și să aibă copii. Luându-ți un angajament față de o persoană vei putea oferi un cămin sigur copiilor tăi.

Cunosc prea puțini oameni care să fie pro-viață, dar împotriva abstinenței sexuale până la căsătorie. Da, există și astfel de excepții, dar mie mi se pare că afirmațiile lor se bat cap în cap. Christopher Hitchens a fost o astfel de excepție. Spune-mi ce crezi despre sex și am să-ți spun ce crezi despre avort. Afirmația aceasta, deși nu e valabilă în toate cazurile, e adevărată în cele mai multe cazuri.

Sexul e sfânt și trebuie tratat ca atare. Trebuie pus deoaparte (asta înseamnă sfânt), separat și limitat la granițele căsătoriei. Cred în abstinența până la căsătorie, eu și soția mea am trăit-o. Nu vă pot descrie bucurie și împlinirea pe care am simțit-o.

Atât timp cât valoarea relațiilor sexuale va fi bagatelizată, societatea noastră nu va înțelege sanctitatea vieții. Scriptura ne învăță aceste două principii (sanctitatea sexului și a vieții) încă de pe primele pagini. Dumnezeu știe ce spune mai bine decât am crede noi, creația Sa.

Reclame

The Crusader that carried his cross

A month ago grandpa went to be with the Lord. He was a simple man. He had only one passion: God. Whatever topic you would start to talk about he would end up sharing the gospel or talking about God. I admired his simple way of living and his focused passion. Once he entered the narrow gate he started carrying his cross and never put it down. It was as if God predestined our family name.

Our ancestor, in the 1800s, was taken by the turks while he was a child to fight in their army. When he escaped, he returned to his homelands. The people thought he was a moslem but he wasn’t. In order to prove it, he made Continuă lectura

Cruciatul care și-a purtat crucea

Azi se împlinește o lună de când a murit bunicul meu și mi-am adus aminte de textul acesta pe care l-am scris imediat după moartea sa. Florea Cruceru (tataie) a fost un om simplu. A avut o singură pasiune: Dumnezeu. Orice subiect ai fi început să discuți cu el, ar fi început să vestească evanghelia sau să vorbească despre Dumnezeu. I-am admirat simplitatea trăirii sale și pasiunea lui. Odată ce a intrat pe calea strâmtă, a început să-și poarte crucea și nu i-a dat drumul. Parcă Dumnezeu a predestinat numele de familie pe care îl avem. Continuă lectura