Pedeapsa și conștiința copilului

Următorul pasaj este preluat din „Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor.” Mi s-a părut foarte important rolul conștiinței în raport cu pedeapsa. Iată ce scriu autorii:

„Când un copil regretă sincer ce a făcut, nu este cazul să se treacă la alte măsuri. El și-a învățat lecția și s-a căit; într-un asemena moment, pedeapsa poate fi distrugătoare. Daă acel copil regretă sincer și-și manifestă remușcările, ar trebui să vă bucurați. Asta înseamnă că are o conștiință vie și sănătoasă.

Ce anume controlează comportamentul copilului (sau al adultului) când nu trebuie neapărat să se comporte adecvat? Da, într-adevăr, o conștiință sănătoasă. Și care este materia primă din care își poate plămădi o conștiință? Vinovăția. O anumită doză de vinovăție este necesară în dezvoltarea unei conștiințe sănătoase. Și oare ce va face ca vinovăția să nu existe? Precis că ați ghicit-pedeapsa, mai ales cea fizică. Cine își pedepsește copilul când acesta se simte deja sincer vinovat pentru comportamentul său îi va distruge acestuia capacitatea de a-și dezvolta o bună conștiință. Într-o asemenea situație, pedeapsa produce de obicei doar mânie și resentimente.

Atunci când copilului îi pare sincer rău pentru comportamentu lavut, în loc să-l pedepsim, trebuie să-l iertăm. Prin exemplul iertării îl veți învăța o lecție frumoasă pe care copilul o va păstra până la vârsta adultă. Trăind experiența iertării de către părinți, el învață să se ierte și ulterior să-i ierte și pe alții. Ce dar frumos este acesta! Ați văzut vreodată un copil ce avea remușcări sincere în legătură cu o faptă comisă și care a fost iertat de părinți? Aceasta este o experiență foarte rară și de neuitat. Iubirea care izvorăște din sufletul copilului este copleșitoare.”

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Garry Chapman și Ross Campbell, 135-136.

Anunțuri

De ce să votăm răul cel mai mic duminică?

În două zile vor fi alegeri. Un grup destul de mare de creștini are o mare dilemă morală: să votez răul cel mai mic sau mai bine să nu-mi mânjesc conștiința? Înțeleg perfect această dilemă și, personal, mi-aș dori să pot vota candidați care știu că vor acționa ireproșabil. Dar asemenea candidați nu există, indiferent de partid. Hristos nu este pe listele de alegeri, din păcate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne ghidăm după principiile lui Hristos. Totuși, noi nu suntem încă în Împărăția lui Hristos, ci trăim într-o țară care are legi decise de oameni păcătoși. Răul este peste tot și în toți. Chiar și în cei răscumpărați. Răul a existat chiar și în Israel când avea o lege dată de Dumnezeu. De ce? Pentru că scopul legii nu este eliminarea răului, o imposibilitate pe pământ, ci limitarea răului (despre scopul legii mozaice și idealul lui Dumnezeu vezi ACEST articol).

Este adevărat că în Împărăția a lui Dumnezeu, Hristos dorește ca „cetățenii” să nu se mai ghideze după minimul legal, ci să trăiască după standardul moral absolut. Dacă standardul Legii mozaice limita răul, Legea Împărăției are ca standard eliminarea răului. În această Împărăție, Dumnezeu are drept deplin asupra întregii creații și orice abatere este un afront adus ființei Sale. În Împărăția lui Dumnezeu standardul moral devine totuna cu standardul legal, distincția dintre cele două (prezentă în Legea Împărăției lui Israel) fiind anulată.  Dar așa cum spuneam, noi nu trăim în Împărăția lui Hristos încă, o Împărăție spirituală, de o natură total diferită de orice guvern pământesc. De aceea trebuie să votăm oameni păcătoși care vor vota legi sperând că legile respective vor limita răul și nu-l vor amplica. Votarea răului cel mai mic are ca scop tocmai limitarea răului. Știu că nu ne place această idee, dar nu avem ce face. Legea nu va putea elimina niciodată răul pentru că răul este în noi. Dar va putea limita răul social.

Dacă acest argument nu v-a convins să mergeți la vot, trebuie să știți că absenteismul nu înseamnă că nu votați. Din contră. Nevotarea are la fel de multă putere ca votarea. Ba chiar mai multă.

Știți care sunt cele mai importante alegeri politice din România? Nu cele prezidențiale, ci cele de duminică, cele parlamentare. Și totuși, prezența la vot este cu aproximativ 20% mai scăzută la alegerile parlamentare decât la cele prezidențiale! De ce? Este posibil ca să fim influențați de modelul american care este o republică prezidențială, și nu republică parlamentară ca multe din țările europene, și să credem că cele parlamentare nu sunt la fel de importante ca alegerea „celui mai puternic om din stat.” România este republică parlamentară fie că ne place sau nu. Duminică alegem aproape 500 de oameni care decid soarta poporului și au mai multă putere decât președintele. Din păcate, cei care ajung la putere nu sunt deciși de cei aproximativ 40% care votează, ci de cei 60% care stau acasă și nu votează. Fiecare persoană care nu votează face ca fiecare vot exprimat să însemne mai mult din punct de vedere procentual. Este în avantajul partidului cu cel mai mare număr de voturi să stați acasă. Conform sondajelor de anul acesta este vorba de PSD. Nici eu nu rezonez în totalitate cu partidul pe care-l voi alege, dar cred am obligația să-mi exprim votul. Dacă nu o voi face, o vor face alții în locul meu și cu cât prezența la vot este mai mică, cu atât votul celor care se prezintă la vot va conta mai mult și votul va fi mai puțin reprezentativ pentru poporul nostru.

Dacă dumneavoastră nu votați din cauza conștiinței, eu tocmai din cauza conștiinței mele votez. M-aș simți cu mult mai vinovat ca prin absența mea să dau și mai multă putere altora să aleagă conduși de interese care n-au deloc scopul de a limita răul, ci de a-și vedea interesul împlinit, lucru ce duce la creșterea răului social.

De ce votez răul cel mai mic? Pentru că, prin absenteism, voi vota de fapt răul cel mai mare, iar conștiința mea ar fi mult mai pătată în acest caz.

1 Corinteni 13 reformulat pentru iubitorii de teologie

Chiar dacă aș avea toate cărțile de teologie dorite și le-aș citi pe toate, dar n-aș avea dragoste, sunt totuna cu pământul. Chiar dacă aș cunoaște toate tainele soteriologiei încât să strivesc orice argument și n-aș avea dragoste, aș fi precum o carte cu foi albe. Chiar dacă aș stăpâni tainele escatologiei și aș avea mai multe viziuni decât Ezechiel, Daniel și Ioan la un loc, dar n-aș avea dragoste, aș fi doar un Balaam modern.

Chiar dacă aș scrie o carte de teologie mai citită decât Biblia însăși, dar n-aș avea dragoste, aș fi precum un trup fără viață. Chiar dacă aș pregăti predici perfecte și  s-ar pocăi mai mulți oameni ca la Rusalii la o singură predică, dacă n-am dragoste, nu sunt cu nimic mai bun decât Simon vrăjitorul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

.