Manuscrisele Noului Testament au primit foarte multă atenție, studiu și resurse. Novum Testamentum Graece, cunoscut și după numele celor mai influenți editori (Nestle-Aland) este o ediție critică a textului grecesc al NT. Prima ediție a apărut în 1898, iar ultima, a 28-a, în 2012. Când vine vorba de textul ebraic al Vechiului Testament, nu avem o ediție eclectică, ci una diplomatică, adică bazată pe un singur text. Biblia Hebraica Stuttgartensia reproduce Codex Leningradensis, text masoretic din secolul XI (1008 d. Hr.). Acesta este cel mai vechi text complet în ebraică. Unii m-ar contrazice și ar spune că BHS sau BHQ (cea de-a cincea ediție, încă nefinalizată) sunt ediții critice. Da, le numim ediții critice, dar sunt de fapt diplomatice, nu eclectice. De ce? Pentru că textul reproduce un singur manuscris, iar în aparatul critic are menționate și alte mărturii textuale. Asemănător, proiectul Hebrew University Bible Project (HUBP) va reproduce Codex Aleppo (secolul X, aprox. 930 d. Hr., text incomplet), iar în părțile de text incomplete va reproduce, în principal, Leningradensis și Cairensis. Apropo, proiectul a început în 1956 și încă nu este finalizat! Astfel de volume sunt binevenite, dar cred că este mare nevoie de o abordare eclectică.

Edițiile critice ale Noului Testament au dus la îmbunătățiri și soluționări textuale. Problemele de critică textuală ale Vechiului Testament sunt mai multe și mai mari decât în cazul NT dat fiind că avem un text mult mai vechi (cu 1500 de ani mai vechi dacă ne gândim la cele mai vechi cărți vetero-testamentare), mai lung (3.5 ori mai multe cuvinte), într-o limbă semitică nevocalizată (în scris) și moartă, vorbită de o populație mult mai mică, populație distrusă periodic și sistematic. Unii editori și traducători vetero-testamentari au îndrăznit, cu timiditate, să facă emendări când noi manuscrise care reprezentau mărturii puternice au fost descoperite (Deuteronom 32:8 și Psalmul 145:13 sunt două astfel de exemple, ambele bazându-se pe texte de la Qumran). Însă, pentru că nu există o ediție eclectică, nu există emendări făcute în mod sistematic în traduceri așa cum se întâmplă în cazul NT.

Continuă lectura →

Pavel are o listă de calificări pentru episcopi în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. În cele două paragrafe, Pavel folosește termenii episcop și prezbiter. Ca majoritatea baptiștilor și nu numai, consider că cei doi termeni sunt folosiți în mod interschimbabil. Dacă ar fi să împărțim lista de calificări pe categorii, atunci acestea ar fi 4: calificări ce țin de caracter, competențe, cămin și credibilitate. Toate calificările și cerințele enumerate sunt o descriere a unei mari „umbrele”: să fie fără prihană.

Una din calificările cele mai discutate este expresia μιᾶς γυναικὸς ἄνδρα. În Cornilescu este tradusă „bărbatul unei singure neveste.” Problema cu această expresie nu este una ce ține de traducere, ci de interpretare. Poate fi o referire la faptul că episcopii/prezbiterii trebuie să fie neapărat căsătoriți, că interzice poligamia acestora, nu permite ca prezbiterul să fie divorțat și recăsătorit, interzice inclusiv recăsătorirea după moartea soției sau este o referire la credincioșie față de soție.[1] Aceste posibilități vor fi studiate pe rând.

Continuă lectura →