Cucerirea este una din părțile fascinante ale relației dintre bărbat și femeie. Inima unei femei este păzită de cele mai puternice ziduri interioare. N-ar fi drept să-i imputăm ca fiind rău acest sistem defensiv. O face pentru a se proteja de acel narcisist ce ar da mai mult pe trupul ei decât pentru sufletul ei.

Zidurile de care se înconjoară femeia se asemănă izbitor cu acele basme în care ea este eternul ostatic ascuns în vreun turn fără scară, iar soluția pentru a ajunge la ea este… tot ea.

Femeia iubește să fie cucerită, iar bărbatul iubește să cucerească. Nimic rău până aici. El se simte provocat de refuzurile ei, iar ea se simte irezistibilă și în siguranță.

E sentimentul ce le face pe unele femei să se simtă eterne. Atât de eterne încât nu vor să renunțe la el și din acest motiv aleg să rămână în poziția de veșnicele „necuceribile.”Ele cred că își dau trupul, dar nu și sufletul (de altfel o imposibilitate pentru că sufletul nu este o entitate cu totul separată de trup).  Le vezi mai toată ziua la televizor, sunt „Drăgușanele” zilelor noastre, și nu puține sfârșesc prin a se simți lipsite de valoare și își iau viața.

Să revenim totuși la esența subiectului nostru. Inima înconjurată de ziduri diferă enorm de cea cucerită. Cu dragoste, fiecare zid ridicat de inima ei poate fi dărâmat pentru a scoate la iveală o inimă extraordinar de frumoasă, mai iubitoare decât te-ai așteptat, dar și incredibil de sensibilă. Inima, miezul ființei sale, se află în mâinile tale, mâini ce o pot proteja sau o pot distruge. Din acel moment tu devii responsabil de ce se întâmplă cu ea. Dumnezeu ți-a încredințat-o pentru a o iubi așa cum și-a iubit Hristos Biserica. Mare responsabilitate.

Când în intimitatea sufletească a căsătoriei i se permite să se deschidă, vei fi surprins de fragilitatea-i, dar și copleșit de dragostea ei. Când ea îți permite să treci dincolo de zidurile de protecție, o inimă ca de copil îți va copleși ființa. Sinceră, caldă, iubitoare.

Trebuie să fii conștient că tu ești singurul ce o poate iubi așa cum își dorește, din acest motiv a renunțat și la mijloacele de protecție, dar și mai conștient trebuie să fii că tu ești acela ce o poate răni inexprimabil de mult, iar rănile făcute inimii sale expuse sunt cele mai dureroase și cele mai greu de vindecat.

Femeia de dincolo de ziduri nu-i poate aparține decât cuceritorului. Nu oricărui cuceritor, ci acelui cuceritor ce nu dorește altceva decât să o iubească și să o prețuiască.

Să nu credeți că munca de cucerire se sfârșește. Deși munca nu va fi la fel de asiduă, ea va dori să fie cucerită prin dragostea soțului până când moartea îi va despărți.

Aceasta a fost experiența mea și nu pot spune decât că relația noastră a crescut în intimitatea căsătoriei. Când ajungem acasă, eu îmi las armura la intrare, iar ea mă lasă în castelul ei și în prezența mea nu mai poate fi apărată de ziduri.

În această intimitate suntem sinceri, fără măști și fără secrete.

Ea îl vede pe cel care stă în spatele armurii, iar el o vede pe cea de dincolo de zid…