Dumnezeu, filantropul fără bani

Cine spune că pentru a fi considerat filantrop ai nevoie de bani? Nu înțeleg de ce media îi numește filantropi (în majoritatea cazurilor, dacă nu toate) doar pe cei care donează bani diferitelor cauze.

În Tit 3:4 Dumnezeu este caracterizat ca fiind filantrop. φιλανθρωπία înseamnă „iubire față de omenire”.

Interesant este că termenul nu mai apare decât încă odată cu referire la niște barbari. În fapte 28:2 barbarii ce-i primesc pe naufragiați (printre care și Pavel) dau dovadă de filantropie. Dintre toți oamenii, ei, barbarii, sunt filantropi. Te-ai aștepta la alți oameni mai civilizați decât acești sălbatici maltezi să fie caracterizați astfel, dar nu este așa.

N-avem nevoie de bani pentru a fi filantropi. Dumnezeu n-a avut nevoie. Dacă pot iubi cei care nu au cunoscut dragostea lui Dumnezeu, cu atât mai mult copiii lui Dumnezeu.

Să fim filantropi. N-avem nevoie de bani.

Anunțuri

Viii-s pentru pupat, morții pentru îngropat

Ieri l-am luat pe bunicul meu de la casa lui pentru că ne spunea că nu se simte bine. Ai mei au hotărât că e mai bine să-i poarte ei de grijă pentru o scurtă vreme. Uscat, slab de-i cuprinzi bicepsul cu o mână, am stat lângă patul lui cu un gust amar. Până acum, când vedeam că nu mai poate, ne spuneam unul altuia „Ce să-i faci? Bătrânețea.” Astăzi m-am surprins răspunzând cu aceste cuvinte, dar mi-am dat seama că trebuie să înlocuiesc ultimul cuvânt cu cel care începe cu „m.” Nu-mi place, dar n-avem ce face. Moartea este tributul pe care îl plătim păcatului.

De mic mi-a fost frică de momentul în care-l voi pierde pe tataie. Îmi aduc aminte de o seară din copilăria mea în care am plâns aproape o jumătate de oră stând în pat și gândindu-mă că va veni o zi în care tataie va muri. A fost bunicul de care m-am simțit cel mai apropiat (da, și nepoții au voie să aibă bunicii lor favoriți). Nu știu motivul. Poate personalitatea lui blândă și dragostea fierbinte pentru Dumnezeu pe care o emana la fiecare discuție. L-am perceput mereu ca o persoană calmă, uneori flegmatică. E bunicul de la care am moștenit cele mai multe trăsături. Sunt singurul care a moștenit culoarea ochilor săi.

Am stat lângă patul lui ieri și nu m-a recunoscut. Nu mai vede aproape deloc. Așa cum e, ne-a îndemnat să-l iubim pe Domnul și să-i fim credincioși. Regretul lui? Că nu-l mai poate mărturisi oamenilor. Îndemnul? Vorbiți oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu. Sunteți liberi, nu vă amenință nimeni și nu vă bagă nimeni în pușcărie dacă o faceți.

L-am întrebat ce cântare vrea să-i cântăm. „Aș vrea Isuse scump să fiu ca Tine” a spus fără să stea pe gânduri. Am început să cânt aceste minunate versuri cu Alina, dar n-am reușit să termin prima strofă. Am plâns ca un copil, cum n-am mai plâns de ani de zile. Nu pentru că îmi vedeam bunicul murind. Nu. Plângeam gândindu-mă la ce înseamnă să fiu ca Isus Hristos și să-l las pe El să facă din mine ce dorește. Aveam în fața mea o mărturie vie. Un pribeag bătrân care-a trăit versurile acestei cântări. N-a făcut-o perfect, sunt conștient, dar a făcut-o dând ce a avut mai bun. Zile întregi plecat să vestească evanghelia și mii de ore petrecute în rugăciune.

Acum așteaptă ca să-i fie schimbată casa.  Și-o dorește. Noi nu. Aș vrea să am ocazia să mă bucur mai mult de prezența bunicului, să apuc măcar să-i scriu biografia cât încă e în viață. Măcar această amintire despre el să le-o pot oferi copiilor mei. Nu știu dacă Domnul îi va mai da zile sau nu să mă mai înfrupt  încă puțin din experiența sa cu Domnul. Am avut ocazia să mă bucur de prezența bunicului, dar poate că ar fi trebuit să folosesc mai mult acest privilegiu.

Îndemnul meu? Nepoți, dacă aveți bunici în viață, prețuiți-i, petreceți timp cu ei și învățați din experiența lor. Copii, să nu vă uitați părinții. Iubiți-i cât mai pot fi iubiți și vorbiți cu ei cât se mai poate. ACUM e timpul să-i pupați pe cei dragi, nu când se află în coșciug.

Un text de acum un an. Mă încearcă sentimente ciudate să citesc acest cuvinte acum, după… Dacă vă întrebați, nu, nu l-am pupat mort.

Recenzie la cartea lui Beniamin Fărăgău „Divorț și recăsătorire”

Unul dintre subiectele pe care l–am studiat intens anul trecut a fost divorțul. Am încercat să cumpăr toate cărțile scrise pe această temă în mediul evanghelic. Beniamin Fărăgău a scris cartea „Divorțul și recăsătorirea: deși Dumnezeu urăște despărțirea în căsătorie, El nu întoarce spatele problemei”  ca parte a seriei „Sinteze Tematice.” Titlul amintit este cel de–al doilea din această serie. Dat fiind că e vorba de un nume respectat în mediul  evanghelic, am zis să scriu o (tentativă de) recenzie ce va analiza mai mult partea teologică și procesul hermeneutic.

Este singurul titlu citit din această serie, dar nu există o legătură între cărțile seriei  întrucât e vorba de o abordare tematică după cum și autorul mărturisește în prefață. Să trecem la treabă. Continuă lectura

A fost descoperit un fragment din evanghelia după Marcu din secolul întâi și alte 6 fragmente nou-testamentare din secolul al II-lea

Încă n-au fost prezentate publicului. Cele șapte fragmente (6 sunt nou-testamentare, unul este o omilie asupra capitolului 11 din Evrei) urmează să fie publicate într-o carte ce va avea mai mulți autori, unul dintre ei fiind Daniel Wallace. Acesta este foarte sigur că este vorba despre un text din primul secol. Manuscrisele provin din Egipt Sperăm să se poată dovedi asta, deși paleografia are o marjă de eroare de 50+/- de ani. Pentru mai multe detalii citiți acest interviu interesant.

Wallace promitea în 2012 că 2013 va fi anul în care cartea va vedea lumina tiparului. Am ajuns în 2014. Eu unul aștept cu nerăbdare pentru că sunt fascinat de noile descoperiri de care este atâta nevoie în domeniul criticii textuale. Și tare-mi doresc să fie vorba de documente autentice, dar cred că numele Daniel Wallace ar trebui să fie un garant al autenticității, cel puțin asta este impresia pe care mi-a lăsat-o.

Via James McGrath

Adevărații eroi nu mor niciodată

Florea Cruceru: soț, tată, bunic, păstor, mentor, om al stăruinței în rugăciune, erou. A plecat dintre noi. N-a plecat cu spaimă sau încruntare, ci având inima plină de pace. Ne-a mărturisit că este gata de la începutul săptămânii. Nu credeam că o să se ducă săptămâna asta pentru că ne spunea că e gata să plece în veșnicie de ani de zile. „Am pașaportul pregătit, cu viză cu tot” ne mărturisea zâmbind glumeț.

Eroii mei n-au fost fotbaliști, basketbaliști, Superman sau alții. Tataie a fost eroul copilăriei mele. Poveștile lui fascinante din viața sa de credință și prezența lui plină de pace mă făceau să doresc a lui companie. Am crescut și am văzut că bunicul meu nu ar trebui să-mi fie erou din cauza poveștilor, ci din cauza credinței sale de nezguduit. Un erou al credinței.

Printre aceia de care lumea nu era vrednică și-n lista eroilor din Evrei 11 de astăzi încolo voi vedea și numele său. Știu că se află în cea mai plăcută companie posibilă, în prezența Creatorului, Tatălui, Domnului și Dumnezeului său care i-a călăuzit și i-a purtat de grijă întreaga viață.

Mi-l voi imagina și în acel  mare „nor de martori” despre care ne spune autorul epistolei către Evrei. Cu siguranță că își așteaptă întreaga familie cât și orice alt frate în credință și ne încurajează să ne ducem până la capăt alergarea Continuă lectura

Nu există cuplu pregătit pentru căsătorie

Tot aud spunându-se celor ce doresc să se căsătorească: „Trebuie să fiți pregătiți. Vedeți și voi ce vremuri sunt. Trebuie să aveți amândoi câte-o slujbă cu minim doăj dă milioane fiecare și apartament cu cel puțin două camere că poate vine vreun copil. Pe deasupra, trebuie să vă cunoașteți foarte bine, să știți la ce să vă așteptați  că viața nu e ușoară, maică, așa cum credeți voi.” etc

Realitatea e că nimeni nu poate fi pregătit pe deplin pentru viața de căsătorie. Am tot dat peste titluri de cărți de genul „cum să fii pregătit pentru căsătorie” sau „10 sfaturi ca să fii pregătit pentru nuntă.” Da, poate unele sunt de folos, dar nimeni nu poate fi pregătit pe deplin. Nici financiar, nici în ce privește pregătirile pentru nuntă și nici în ce privește toate necunoscutele care vin după. Dar tocmai asta e frumuseștea. Pășești împreună cu persoana pe care o iubești cu toată ființa pe un tărâm necunoscut.

La început veți avea senzația că pășiți pe lună. Gravitația nu e aceeași, aceleași reguli pe care le-ați văzut la alții nu se aplica și la voi. Greutățile vi se par fulgi. Asta până pleacă fluturașii, vin facturile, încep frustrările căutării unui loc de muncă, se termină banii de nuntă, vine ziua de chirie, Continuă lectura