Note informative despre Florea Cruceru

Zilele astea m-am mai uitat pe dosarul bunicului meu. Deși mi se pare o pierdere totală de timp, resurse și energie ce au făcut comuniștii pentru a monitoriza cât mai mulți cetățeni, măcar ne-am ales și noi cu informații despre cei dragi și chiar dacă nu exista facebook, notele informative ne-au ajutat în această privință.
Numele care i-a fost dat bunicului meu a fost „Predicatorul.” Iată câteva note informative din dosaul său:

„În cea ce privește pe numitul Cruceru Florea nu se abate de la legili statului cu nimic, nu vorbește nimic în afară de credință și nu se antrenează în discuți(i) mari cu oameni(i).” Continuă lectura

Învățăturile date de străbunicul meu bunicului și fraților săi

Lucrând la biografia bunicului meu m-am gândit să împărtășesc cu voi un scurt paragraf care prezintă cum își educa un părinte copiii acum aproape un secol:

Bătrânul Petre era cel care îi dojenea de multe ori, spunându-le părintește:

-Să nu vă-mbătați, să nu beți tutun [sic], să nu vă duceți la muierile altora, să nu furați, ca dacă vin jandarii [sic] la mine la poartă vă dăsnod de oase.” Acestea erau cuvintele lui cele mai aspre pe care le spunea când îl supărau copiii. Alteori, când era dus pe culmile disperării de odraslele sale îi „blestema” de bine și le zicea „Firea-ți ai lui Dumnezeu.”

 

The Crusader that carried his cross

A month ago grandpa went to be with the Lord. He was a simple man. He had only one passion: God. Whatever topic you would start to talk about he would end up sharing the gospel or talking about God. I admired his simple way of living and his focused passion. Once he entered the narrow gate he started carrying his cross and never put it down. It was as if God predestined our family name.

Our ancestor, in the 1800s, was taken by the turks while he was a child to fight in their army. When he escaped, he returned to his homelands. The people thought he was a moslem but he wasn’t. In order to prove it, he made Continuă lectura

Cruciatul care și-a purtat crucea

Azi se împlinește o lună de când a murit bunicul meu și mi-am adus aminte de textul acesta pe care l-am scris imediat după moartea sa. Florea Cruceru (tataie) a fost un om simplu. A avut o singură pasiune: Dumnezeu. Orice subiect ai fi început să discuți cu el, ar fi început să vestească evanghelia sau să vorbească despre Dumnezeu. I-am admirat simplitatea trăirii sale și pasiunea lui. Odată ce a intrat pe calea strâmtă, a început să-și poarte crucea și nu i-a dat drumul. Parcă Dumnezeu a predestinat numele de familie pe care îl avem. Continuă lectura

Adevărații eroi nu mor niciodată

Florea Cruceru: soț, tată, bunic, păstor, mentor, om al stăruinței în rugăciune, erou. A plecat dintre noi. N-a plecat cu spaimă sau încruntare, ci având inima plină de pace. Ne-a mărturisit că este gata de la începutul săptămânii. Nu credeam că o să se ducă săptămâna asta pentru că ne spunea că e gata să plece în veșnicie de ani de zile. „Am pașaportul pregătit, cu viză cu tot” ne mărturisea zâmbind glumeț.

Eroii mei n-au fost fotbaliști, basketbaliști, Superman sau alții. Tataie a fost eroul copilăriei mele. Poveștile lui fascinante din viața sa de credință și prezența lui plină de pace mă făceau să doresc a lui companie. Am crescut și am văzut că bunicul meu nu ar trebui să-mi fie erou din cauza poveștilor, ci din cauza credinței sale de nezguduit. Un erou al credinței.

Printre aceia de care lumea nu era vrednică și-n lista eroilor din Evrei 11 de astăzi încolo voi vedea și numele său. Știu că se află în cea mai plăcută companie posibilă, în prezența Creatorului, Tatălui, Domnului și Dumnezeului său care i-a călăuzit și i-a purtat de grijă întreaga viață.

Mi-l voi imagina și în acel  mare „nor de martori” despre care ne spune autorul epistolei către Evrei. Cu siguranță că își așteaptă întreaga familie cât și orice alt frate în credință și ne încurajează să ne ducem până la capăt alergarea Continuă lectura