Despre părinți, profesioniști și homeschooling

În multe aspecte ale vieții pendulăm între „profesioniștii știu cel mai bine” și „profesioniștii habar n-au.” Evident, acestea sunt extremele, dar deseori i-am văzut pe alții (și  pe mine) adoptând una dintre aceste extreme. Există un domeniu important în care prima extremă cred că afectează mulți copii: educația formală.

Ne educăm și învățăm copiii acasă, iar odată ce intră în sistemul școlar, implicarea noastră, a părinților, scade dramatic. Din acel moment începem să avem așteptări mari de la învățători/profesori, doar nu stau acolo degeaba atâtea ore. La școală trebuie să învețe să citească, să scrie, să adune, să învețe istorie, geografie, etc. Rolul părintelui devine minimal în educarea informațională. La țară în Continuă lectura

Anunțuri

Fiul meu, luna mea

A fi părinte e minunat. Mă pierd uneori uitându-mă la fiul nostru cum doarme, așa de drag îmi este și nu-mi vine să-mi mai iau privirea sau gândul de la el. Dumnezeu dă o responsabiliate unică părinților. Tatăl are partea lui, iar mama partea ei. Fiecare, prin viața lui, și cei doi împreună, își cresc odrasla după chipul și asemănarea lor, despre Set spunându-se că a fost creat după chipul și asemănarea părintelui său, Adam (Geneza 5:3).

Acum mai bine de jumătate de an m-au lovit puternic cuvintele tatălui meu când mi-a spus: „Semeni mai mult cu mine decât ai vrea să crezi tu.” Nu se referea la fizic. Și chiar așa este. Ne asemănăm în caracter, principii și gândire cu părinții noștri mult mai mult decât conștientizăm.

Copiii sunt reflexia părinților, iar acest lucru va începe să se vadă cât de curând și în viața fiului meu. La fel cum luna reflectă noaptea lumina care vine de la soare, la fel și copiii noștri reflectă viața noastră.

E bine știut că cei mici rețin informația foarte repede și o dau mai departe. Nu de puține ori am auzit perle din „dormitor” pe care părinții nu voiau să le spună în public. Copiii au reflectat ceea ce au auzit.

Fiul meu este luna mea, iar eu sunt soarele lui. De aceea trebuie să strălucesc cât mai bine și frumos ca el să reflecte un caracter curat. Grea povară, motivatoare responsabilitate.

Învățăturile date de străbunicul meu bunicului și fraților săi

Lucrând la biografia bunicului meu m-am gândit să împărtășesc cu voi un scurt paragraf care prezintă cum își educa un părinte copiii acum aproape un secol:

Bătrânul Petre era cel care îi dojenea de multe ori, spunându-le părintește:

-Să nu vă-mbătați, să nu beți tutun [sic], să nu vă duceți la muierile altora, să nu furați, ca dacă vin jandarii [sic] la mine la poartă vă dăsnod de oase.” Acestea erau cuvintele lui cele mai aspre pe care le spunea când îl supărau copiii. Alteori, când era dus pe culmile disperării de odraslele sale îi „blestema” de bine și le zicea „Firea-ți ai lui Dumnezeu.”