Trădare sau moarte

Vizitele la Slatina la sediul Securității au fost obligatorii imediat după ce s-a întors de la canal. De la început a fost informat cu privire la ce așteptau de la el:

-să nu părăsească localitatea de reședință timp de 5 ani

-să declare sincer și fără să ascundă nimic din tot ce se întâmpla în sat, în biserică și în afara ei

-să nu vorbească  împotriva partidului sau a conducerii comuniste

-să nu povestească sub nicio formă ce s-a întâmplat la canal

-în fiecare a doua vineri din lună trebuia să fie la sediul securității din Slatina, la ora 8 

-să înceteze cu activitățile subversive împotriva statului

-să nu mai facă „propagandă religioasă”

-să nu organizeze și nici să nu participe la întâlnirile din afara bisericii

-să devină informatorul lor prin angajament semnat. 

Omul care se ocupa de cazul tatălui meu era un ofițer de Securitate de origine evreiască pe nume Mudava. Era un tânăr ofițer din noua generație, educat și școlit de comuniști. Credea cu tărie în doctrina comunistă, era membru de partid și lucra pentru cel mai important organ de control al statului: Securitatea. Era parte a noilor cadre comuniste care urmau să inspire frică și groază prin abuzurile pe care urmau să le facă în interesul și pentru guvernul comunist. Roșu la față ca și cum ar fi fost tot timpul beat și de statură medie, avea părul roșcat, iar ochii erau mici și negri. Era cam de aceeași vârstă cu tata, poate un pic mai tânăr cu câțiva ani. Cu excepția câtorva fire din bărbie, era imberb. Ochii lui ca de veveriță sfredeleau interlocutorul și nu aveau deloc astâmpăr. Am avut ocazia mai târziu să îl cunosc personal și imaginea lui mi-a rămas întipărită în minte multe decenii. De la bun început, Mudava i-a spus tatălui meu:

-Trebuie să știi ce șansă ți se oferă. Partidul ți-a dat șansa să te întorci la familie, dar va trebui să fii omul nostru. Puteai să nu mai vii, dar așa a hotărât partidul, să te lase să trăiești. Știi câți au murit acolo și mulți mor chiar acum la canal, dar pe tine te-am lăsat în viață. Ar trebui să fii mulțumitor. Va trebui să semnezi un angajament cu noi prin care te angajezi ca să ne dai informații despre tot ce se întâmplă în jurul tău în sat sau în biserică. Dacă vrei să ți se ridice domiciliul forțat, singura ta șansă este să devii informatorul nostru și îți vom ridica interdicția.  Pe lângă asta, vei putea să îți găsești serviciu. Este vremea în care noi ne organizăm din ce în ce mai bine și vei putea să îți câștigi pâinea lucrând pentru noi. N-ai copii, dar poate vei avea și va trebui să le porți de grijă și noi știm să răsplătim pe cei care sunt cu noi. Ai posibilitatea să fii cu noi sau să fii împotriva noastră. Uite, îți dau timp să te gândești până data viitoare. Ne vedem peste o lună, dar atunci trebuie să îmi dai un răspuns. Vreau să fiu sincer cu tine: viața ta de zi cu zi sau chiar viața ta depind de răspunsul tău. Acum du-te acasă și gândește-te la ce ți-am spus. A fost chiar prietenos. La despărțire l-a condus până la ușă și i-a strâns mâna.

Continuă lectura

Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig

La scurt timp după ce a venit de la canal, tata a fost chemat la postul de miliție din comună. S-a dus acolo cu inima liniștită, dar mama a trecut din nou prin amintirea arestării lui. În momentul în care a ajuns acolo, l-a întâmpinat șeful de post care l-a privit cu asprime și i-a zis pe un ton foarte arțăgos:

Continuă lectura

Beciul securității. Condamnarea

Episodul arestării este postat AICI.

Au ajuns la Sinești. În fața postului de jandarmi era o mașină Gaz-61. L-au băgat imediat în mașină și l-au dus la Potcoava la primărie. În spate stătea Niculae Coșereanu, cu arma. Ceilalți jandarmi rămăseseră la post. După ce s-a pus în mișcare mașina, tata a vrut să dea la o parte prelata ca să vadă pentru ultima dată locurile natale. Știa că era posibil să nu le mai vadă niciodată sau doar după mulți ani. Când l-a văzut, Niculae Coșeranu a strigat:

-Ce faci, mă?

-Niculae, vreau să mă uit și eu să mai văd și eu satul ăsta înainte de a pleca, știu că mă vor aresta.

-Ce să vezi, mă? Satul? Dumnezeii mă-tii de sectant. Ce, mă, crezi că eu nu știu cine ești tu? Dușman de clasă, asta ești. De când te urmăresc eu pe tine! Hai, trage prelata că îți sparg capul cu patul puștii. 

-Niculae, ce ai mă de mă înjuri? Vreau doar să mai văd și eu satul. 

Niculae Coșereanu l-a mai înjurat odată și i-a zis:

-Auzi, bă, hai încearcă să dai prelata la o parte și te împușc și o să spun că ai vrut să sari din mașină. Îl privea cu o ură pe care o ascunsese ani de zile. Acum o arăta pe față. Îl privea insistent și tot drumul s-a uitat cu ură. Din când în când îl înjura cu obidă.

Continuă lectura

Note informative despre Florea Cruceru

Zilele astea m-am mai uitat pe dosarul bunicului meu. Deși mi se pare o pierdere totală de timp, resurse și energie ce au făcut comuniștii pentru a monitoriza cât mai mulți cetățeni, măcar ne-am ales și noi cu informații despre cei dragi și chiar dacă nu exista facebook, notele informative ne-au ajutat în această privință.
Numele care i-a fost dat bunicului meu a fost „Predicatorul.” Iată câteva note informative din dosaul său:

„În cea ce privește pe numitul Cruceru Florea nu se abate de la legili statului cu nimic, nu vorbește nimic în afară de credință și nu se antrenează în discuți(i) mari cu oameni(i).” Continuă lectura