La scurt timp după ce a venit de la canal, tata a fost chemat la postul de miliție din comună. S-a dus acolo cu inima liniștită, dar mama a trecut din nou prin amintirea arestării lui. În momentul în care a ajuns acolo, l-a întâmpinat șeful de post care l-a privit cu asprime și i-a zis pe un ton foarte arțăgos:

-Știm noi care e treaba cu tine. Știm cine ești, știm ce ai făcut și vom ști și ce ai de gând să faci. Fii atent! Cu mine nu îți merge. Mie să nu îmi faci probleme că te-a luat dracu’ imediat. Ai înțeles? a întrebat plutonierul adjutant Stamatoiu fără să aștepte răspuns. În fiecare săptămână trebuie să te prezinți la postul de miliție din sat în prima zi a săptămânii (era de fapt duminica, dar el vorbea de luni). La ora șapte dimineața să fii aici și să nu cumva să întârzii sau să nu vii că te-a luat mama dracului. Să nu cumva să nu vii la post că vin eu și te iau pe sus cu fulgi cu tot. Timp de cinci ani n-ai voie să pleci din comună. Timp de cinci ani o să vii înaintea mea la post și mă saluți respectuos în fiecare zi de luni. Asta se cheamă că ai domiciliu forțat și nu ai dreptul să pleci nicăieri în afara comunei. Cum ai părăsit comuna, te găsim și te trimitem înapoi de unde ai venit, iar de data asta pedeapsa va fi și mai mare pentru că așa meriți dacă nu mă asculți. O dată pe lună trebuie să mergi la Slatina. Știi unde să te duci, la sediul securității unde ai fost ținut în arest.

Stamatoiu era un fost jandarm care slujise regimul trecut și care imediat ce s-a schimbat regimul a devenit unealta comuniștilor. Slujea cu mare zel și era gata să facă tot ce i se cerea, ba chiar mai mult de atât. Făcea orice ca să își asigure viitorul. Era o slugă fără suflet, foarte  supusă noilor stăpâni. Era un om la vreo 50 de ani, de statură mijlocie, cu burtă mare, față buhăită și despre care se spunea că întârzia seara mult la ridicat paharele. Venise în Potcoava din județul Argeș. De fiecare dată când se întâlnea cu Stamatoiu, fie că era luni la post sau în altă parte în comună, acesta îl înjura pe tata și striga după el că e dușmanul poporului, că e criminal de război și că o să meargă înapoi la pușcărie de data aceasta 25 de ani. În fiecare zi de luni dimineața, la ora șapte, tata era la postul de miliție din centrul comunei Potcoava, adică la vreo patru kilometri distanță de casă. Stamatoiu îi dădea tatălui meu un vraf de hârtii și apoi începea să îl înjure și să strige la el:

-Scrie, bă, scrie! Să le termini pe toate. Spune, bă, ce-ai făcut săptămâna asta, cu cine ai vorbit și ce ai vorbit. Spune tot, să nu mă mai duci cu vorba ca data trecută. Tu nu înțelegi, bă? Eu știu că ești prost, că dacă nu erai prost nu te apucai tu să te lupți cu ditamai partidu’. Asta arată cât ești de prost.

-Domnu’ Stamatoiu, eu nu am treabă cu partidu’, nu mă interesează politica. Eu știu de ce am fost arestat. Pentru credința în Domnul Isus.

-Ia uite, bă, a prins glas. Ce, mă, ai prins glas? Stai, mă, că îți dau eu credință de nu poți să o duci. Și imediat l-a lovit cu pumnul în față. Sângele a început să îi șiroiască. Apoi a scos bastonul și a început să îl lovească mai ales peste cap. Tata s-a ridicat, s-a dus într-un colț și s-a întors cu spatele încercând să se protejeze. Milițianul l-a bătut peste spate cu bastonul până a căzut jos. Imediat l-a luat la șuturi. În tot acest timp îl înjura cu orice îi vene la gură. După ce a obosit, i-a spus:

-Să nu-ți mai aud glasu’ că te omor și mă mai și premiază ăștia de la partid, să știi. Scrie tot ce ai făcut, unde ai fost, cu cine te-ai întâlnit, ce ai vorbit. Tot! Au auzit? Tot, dumnezeii mă-tii de dușman al poporului. Sângele îi curgea din nas și tata nu putea să scrie așa că i-a zis:

-Cum să scriu, domnule, că îmi curge sângele din nas peste foi. Nu pot să scriu, lasă-mă să mă spăl măcar.

-Bă, nu ți-am spus că te omor dacă mai deschizi gura? Taci odată că te omor.

-Omoară-mă, domnule, a zis tata. Hai, omoară-mă dacă poți să o faci!  Și s-a sculat de la masă, a făcut un pas spre el și privindu-l direct în ochi i-a zis din nou calm, dar ferm:

-Hai, scoate pistolul și împușcă-mă ca să scap odată. Ce, crezi că îmi este frică de moarte? Nu îmi este frică pentru că eu știu unde mă duc. Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig! Milițianul s-a uitat la el buimac:

-Ce ai zis, mă? Că pentru tine moartea e un câștig? Bă, știam că tu ești prost rău, dar pe deasupra ești și nebun, a zis milițianul.

– Da, domnule milițian, dacă mă omori eu câștig. 

-Ce câștigu’ dracului ai tu dacă te omor eu, mă, nenorocitule?

-Scap de toată lumea asta rea, scap de chinurile la care sunt supus de atâția ani. Mie nu mi-a fost frică de moarte la canal, nu îmi este frică nici acum de dumneata. Sufletul meu se întoarce la Dumnezeul meu care mă așteaptă să mă primească cu brațele deschise ca să intru în Cerul Lui. De aceea pentru mine a muri e un câștig. Toate astea pentru mine sunt greutăți ușoare care lucrează o greutate veșnică de slavă, așa că ori mă împuști, ori te dai la o parte ca să mă duc să mă spăl pe față. Nu pot să scriu așa. Stamatoiu s-a domolit când a văzut că tata nu se teme de el și, deși era plin de sânge, se vedea că e calm și că nu se văieta de durere. Învățase de la canal să nu se vaite în fața lor pentru că asta doreau, să vadă victima plină de durere și cum cere milă. Nu puteai arată astfel de slăbiciuni pentru că atunci realizau că te pot frânge.

De durut îl durea groaznic peste tot unde îl lovise cu bastonul, cu picioarele și cu pumnii, dar își masca bine durerea. După ce s-a spălat pe față și pe mâini, s-a întors la masă și s-a apucat să scrie. A scris doar o singură foaie pe o parte în care a spus unde fusese: la câmp la coasă, la sapă la porumb, în vizită pe la frații lui, la biserică.  Stamatoiu a luat foaia și s-a uitat în mare peste ea și apoi l-a înjurat iar și i-a zis:

-Scrie bă, bou dracului, cu cine ai vorbit și ce ai vorbit.

Tata a luat foaia iar și a scris: am vorbit cu diferiți oameni din sat despre vreme, despre Dumnezeu, despre munca la câmp și despre cum a fost duminica la biserica. Stamatoiu a luat foaia, l-a înjurat de mamă și apoi i-a zis:

-Marș acasă, javră! Să știi că lunea viitoare te omor dacă îți mai bați joc de mine cu declarații d-astea! 

Tata l-a salutat și a plecat cu mare greutate de la postul de poliție. Suferea cumplit și abia mergea. Se vedea clar că fusese bătut și pe drum oamenii se uitau la el și se întrebau ce se întâmplase. Unii știau că vine de la postul de miliție și și-au dat seama că fusese bătut, alții care îl cunoșteau îl întrebau ce s-a întâmplat. Tata îi saluta răsuflând greu și mergea mai departe fără să le spună nimic. A ajuns acasă, târându-și corpul, după mai bine de trei ore de mers pe jos. În acest timp s-a oprit de mai multe ori la fântânile care curgeau pe marginea drumului și la umbra copacilor. Odată ajuns, mama a văzut imediat că era lovit la față și cap și că era plin de sânge. A început să plângă și să îl întrebe ce s-a întâmplat.

-Știi ce s-a întâmplat? Ce li s-a întâmplat ucenicilor când au fost bătuți pentru credința lor. Asta s-a întâmplat. Stamatoiu m-a bătut, dar o să treacă.  O să mă întind un pic în pat că sunt obosit. Tu ai grijă de gospodărie pe afară. Încearcă să te liniștești că oricum nu mai poți face nimic și nu îți face bine nici ție și nici mie. Sunt bine.

-Tu nu îmi spui da’ nu ești bine. Ce bine e ăsta pe tine, Floro, când abia te mai ții pe picioare? S-a dus în casă și a încercat în zadar să o facă pe mama să plece. Și-a dat jos haina și cămașa. Tot trupul era plin de vânătăi sângerânde care stăteau să se spargă. O săptămână a zăcut și n-a putut să facă nimic în tot acest timp. Avea câteva coaste fisurate probabil, dacă nu rupte. Mama îl jelea în primele zile ca pe un om mort și îl oblojea cu tot felul de leacuri naturale. Ea și mamaie Tudora erau foarte pricepute în a folosi tot felul de ierburi pentru tot felul de combinații din care făceau alifie sau ceaiuri. Mama l-a hrănit cu lingura ca pe un copil mic pentru că nu putea sta în capul oaselor. Luase o bătaie pe care nu o luase nici la canal, soră cu moartea. Frații, părinții și vecinii au aflat. Mamaie Voica a aflat și ea și a venit cu pâine caldă făcută în țest, cu supă de găină și cu colarez. Toate astea pe ascuns de tataie Radu pentru că era foarte supărat că mama se întorsese cu tata acasă. Când tataie Radu a aflat mai târziu că Stamatoiu i-a bătutl ginerele și că a zăcut o săptămână, i-a zis nevestei:

-O să-i dau ăluia să bea când o să îl întâlnesc și data viitoare poate îl bagă în mormânt pe prostu ăla de Cruceru!

Ziua de luni a sosit. Abia își revenise cât de cât. S-a deplasat cu greu la postul de poliție. A așteptat să vină șeful de post Stamatoiu. Acesta a venit pe la ora opt și l-a lăsat să aștepte până după ora zece, cum făcea de obicei, apoi l-a chemat în birou. 

-Eee, ia zi, mă, tot așa cu moartea? Ești gata să mori, că așa te lăudai data trecută?

-Da, domnule, sunt gata. Ți-am zis data trecută, nu îmi este frică de moarte. De fapt, am văzut moartea cu ochii de atâtea ori, dar nu mi-a venit încă ceasul.

-Vrei să îți chem eu ceasul ăla?

-Numai dacă Dumnezeu îți dă voie pentru că nici măcar un fir de păr nu cade fără voia Lui. Ai grijă că nu te lupți cu mine, te lupți cu Dumnezeu!

-Hahaha, ce crezi, că mă ameninți tu pe mine? Crezi că mi-e frică de Dumnezeu? Vezi că poate te las eu fără păr și nu am nevoie de acordul Lui. Hai, lasă propaganda asta nebună și scrie ce ai făcut, cu cine te-ai întâlnit. Tu știi ce trebuie să scrii, dar nu vrei să scrii. Scrie și tu ca lumea odată, nu așa în batjocură, ca data trecută, că ai văzut ce-ai pățit dacă n-ai vrut să scrii.

-Aia a fost înainte de a scrie.

-Aaaa! Și-ți pare rău că nu ți-am dat porția și după? Hai că azi o primești după ce scrii, și zicând așa a ieșit din încăpere. 

Tata a scris ca de obicei, fără să detalieze ce făcuse în săptămâna care trecuse. Șeful de post a venit pe la 12, vesel nevoie mare, mirosind a băutură. A luat foaia și, după ce l-a înjurat, l-a dat afară. Acasă, mama stătea cu sufletul la gură și aștepta să se întoarcă. Când l-a văzut teafăr, nu a mai putut de bucurie. Asta urma să fie viața ei timp de 40 de ani. Nu știa niciodată dacă soțul ei se va mai întoarce acasă sau în ce stare se va întoarce.

Așa au mers lucrurile cu tata și șeful de post Stamatoiu mai bine de un an. De fiecare dată când se ducea la postul de miliție, luni dimineața la ora șapte, era batjocorit, înjurat, dar bătut din ce în ce mai rar cu trecerea timpului și niciodată așa rău. Stamatoiu era un om câinos la suflet și rău. Făcea abuz de putere și exces de zel în relația cu tata. După un an de zile, într-una din dimineți, tata s-a prezentat la post, ca de obicei, și a așteptat ca să apară șeful de post. La ora opt s-a prezentat noul șef de post. Acesta fusese adus în locul lui Stamatoiu. Era un om care s-a purtat frumos cu tata și nu l-a bătut și nici nu l-a înjurat. Tata venea, dădea declarația și apoi pleca acasă. Nu la mult timp după ce a venit noul șef de post, tata a mers la moară la Iosif ca să macine niște grâu. Îi plăcea la moară pentru că era lume multă și se simțea foarte bine vorbind cu oamenii despre Dumnezeu. Așa a fost toată viața lui. Cel mai bine se simțea la moară, la gară, în tren și în târguri unde era lume multă și putea să vestească Evanghelia. În timp ce vorbea cu un grup de oameni despre Dumnezeu, a apărut și Stamatoiu, fostul șeful de post. Era îmbrăcat în civil și venise să macine și el grâu. Tata nu s-a oprit când l-a văzut și a continuat să vorbească și să răspundă la întrebările celor din grup. La un moment dat, când s-a făcut o pauză, Stamatoiu a venit la tata și foarte respectos i-a zis:

-Domnu’ Cruceru, vreți să veniți un pic cu mine?

Tata s-a dus cu el și, în timp ce mergeau, Stamatoiu i-a zis:

-Vreți să mergem pe malul apei departe de toți oamenii care așteaptă la moară?

-Sigur, a zis tata. 

Au ajuns pe malul râului Plapcea care nu era departe de moară. Acolo s-au oprit și s-au așezat. Și-a dus mâna la cap, și-a plecat capul și a început să plângă încet deși încerca să se oprească. Tata l-a întrebat:

-De ce plângeți, domnu’ Stamatoiu?

-M-au dat afară de la serviciu, m-au dat afară nenorociții! Am rămas pe drumuri cu soția și trei copii. Nu am unde să mă duc și nu știu dacă nu mă vor închide. Mulți milițieni care au fost jandarmi au fost dați afară, iar unii dintre noi au fost închiși. Mulți au fost învinovățiți că sunt dușmani ai poporului. M-au aruncat ca pe o măsea stricată. Domnu’ Cruceru, m-am purtat rău cu dumneavoastră, v-am bătut și v-am înjurat, mi-am bătut joc de dumneavoastră. Am fost un nenorocit,  recunosc. Ați avut dreptate, nu m-am luptat cu dumneavoastră, m-am luptat cu Dumnezeu. Vă rog să nu mă reclamați. Ăștia se iau de orice ca să lichideze foștii jandarmi. Dacă ajung la pușcărie, soția mea va fi distrusă. Ea n-a muncit toată viața ei o zi și noi ne-am mutat unde a avut nevoie statu’ de noi. Vă rog, fie-vă milă de mine și iertați-mă. Îmi pare rău, zău că îmi pare rău. Am fost un porc. Ce v-am făcut eu dumneavoastră e greu de uitat. Uite, vă dau bani, numai să nu mă reclamați. Dumneavoastră știți ce înseamnă să fii departe de familie, să suferi. Ați fost la canal, știu că pe nedrept. Eu nu pot să mă duc acolo, dacă mă duc mor.

Roata se întorsese, călăul era pe cale să devină victimă. Mai mult, călăul cerea mila victimei. Tata s-a uitat la el cu compasiune, i-a pus mâna pe umăr și i-a zis:

-Domnu’ Stamatoiu, oprește-te. Ajunge cu plânsul și cu scuzele și ține-ți banii pentru familie. Ce ai făcut dumneata a fost rău. M-ai bătut cum nici la canal n-am luat bătaie. Am crezut că mor, dar liniștește-te, eu nu o să fac nicio reclamație. Știu că e ușor să bagi pe cineva la pușcărie. Dacă te reclam că ai fost legionar, nici nu mă semnez. Și pentru că ai fost jandarm sub vechiul regim, te trimit ăștia imediat la canal. Dar îți spun azi și îl iau martor pe Dumnezeu: eu te-am iertat din toată inima din ziua în care m-ai bătut. Nu o să îți fac niciun rău.  Negreșit, dumneata mi-ai făcut rău, ai fost gata să mă omori, dar Dumnezeu n-a îngăduit să îți duci planul la îndeplinire. Domnu’ Stamatoiu, să nu uiți că Dumnezeu e în controlul tuturor lucrurilor. El ridică pe oameni și tot El îi coboară și niciun fir de păr nu cade de pe capul copiilor Lui fără voia Sa. Este o vreme pentru fiecare lucru. Dumneata ai făcut ce nu i-a plăcut lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură e scris: „Cine se atinge de copiii Mei, se atinge de lumina ochilor Mei.” Ai grijă să nu mai faci nedreptate și strâmbătate ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Încrede-te în Dumnezeu, întoarce-te cu pocăință la El și El te va ierta de toate păcatele. Mă uit la dumneata și îmi este milă. Îți spun încă odată: te-am iertat, dar nu pentru că sunt eu bun, ci pentru că Dumnezeu m-a învățat să iert pe vrăjmașii mei și să-i binecuvântez, nu să-i blestem. Fii om și ține-ți firea, nu mai plânge. Ce dacă te-au dat afară de la serviciu? Cât ești sănătos poți să muncești orice. Apoi a adăugat: 

-Hai să îngenunchem și eu o să mă rog pentru dumneata.

Acolo, pe malul râului Plapcea, tata s-a rugat pentru cel care a fost gata să-l omoare în bătaie. După ce s-a rugat, s-au întors împreună la moară. La scurt timp, fostul șef de post a plecat din comună, iar tata nu a mai auzit de el niciodată.  

Acest articol este un capitol din cartea biografică a bunicului meu, Florea Cruceru, scrisă din perspectiva tatălui meu.