Cruciatul care și-a purtat crucea

Azi se împlinește o lună de când a murit bunicul meu și mi-am adus aminte de textul acesta pe care l-am scris imediat după moartea sa. Florea Cruceru (tataie) a fost un om simplu. A avut o singură pasiune: Dumnezeu. Orice subiect ai fi început să discuți cu el, ar fi început să vestească evanghelia sau să vorbească despre Dumnezeu. I-am admirat simplitatea trăirii sale și pasiunea lui. Odată ce a intrat pe calea strâmtă, a început să-și poarte crucea și nu i-a dat drumul. Parcă Dumnezeu a predestinat numele de familie pe care îl avem. Continuă lectura

Adevărații eroi nu mor niciodată

Florea Cruceru: soț, tată, bunic, păstor, mentor, om al stăruinței în rugăciune, erou. A plecat dintre noi. N-a plecat cu spaimă sau încruntare, ci având inima plină de pace. Ne-a mărturisit că este gata de la începutul săptămânii. Nu credeam că o să se ducă săptămâna asta pentru că ne spunea că e gata să plece în veșnicie de ani de zile. „Am pașaportul pregătit, cu viză cu tot” ne mărturisea zâmbind glumeț.

Eroii mei n-au fost fotbaliști, basketbaliști, Superman sau alții. Tataie a fost eroul copilăriei mele. Poveștile lui fascinante din viața sa de credință și prezența lui plină de pace mă făceau să doresc a lui companie. Am crescut și am văzut că bunicul meu nu ar trebui să-mi fie erou din cauza poveștilor, ci din cauza credinței sale de nezguduit. Un erou al credinței.

Printre aceia de care lumea nu era vrednică și-n lista eroilor din Evrei 11 de astăzi încolo voi vedea și numele său. Știu că se află în cea mai plăcută companie posibilă, în prezența Creatorului, Tatălui, Domnului și Dumnezeului său care i-a călăuzit și i-a purtat de grijă întreaga viață.

Mi-l voi imagina și în acel  mare „nor de martori” despre care ne spune autorul epistolei către Evrei. Cu siguranță că își așteaptă întreaga familie cât și orice alt frate în credință și ne încurajează să ne ducem până la capăt alergarea Continuă lectura