Acest frumos animal cu blană fină și obsedant de curată nu suportă ca aceasta să-i fie murdărită și pătată. Vânătorii, dornici să pună mâna pe prețioasa-i blană, știu acest lucru așa că pun mizerii în puțin mai încolo de intrarea în vizuina hermelinelor după care încep să le fugărească. În disperarea lor aleargă spre vizuini, locul de refugiu, dar dau peste gunoiul pus de vânător. Pot să se murdărească și blana lor frumoasă să fie mânjită sau pot alege să moară cu demnitate știind că mor curate. Hermelinele aleg să moară curate decât să încerce scape murdare, atât de mult țin la principiul lor.

Așa a ajuns hermelina să reprezinte puritatea în sălile de judecată și din acest motiv blana era purtată de judecători. Ulterior, judecătorii ermine-friendly au păstrat simbolul având cu ei o hermelină vie și-au renunțat la blană. Curtea Supremă din Tennessee descria esența acestui simbol în 1872 astfel:

We are told that the little creature called the ermine, is so acutely sensitive as to its own cleanliness, that it becomes paralyzed and powerless at the slightest touch of defilement upon its snow-white fur. (Sursa AICI)

Lecția pe care o învăț de la hermelină este că principiile nu se discută, ci se execută. Aplicația spirituală: nu putem negocia principiile Scripturii pentru că asta înseamnă să negociem cu păcatul. De aceea avem nevoie de tărie de caracter, de o încăpățânare sfântă, în lupta cu păcatul și ispitele sale care încearcă să ne facă să negociem nenegociabilul.

Așa să ne ajute Domnul.