Gloria maternității

 

Draga mea,

Trăim din nou acele zile când Dumnezeu ne-a binecuvântat cu încă un copil. Apreciez curajul cu care ai trecut prin naștere în ciuda suferinței grele și complicațiilor. Sunt incredibil de binecuvântat să am o așa soție care este o mamă extraordinară pentru băieții noștri. Știu în același timp că nu-ți este ușor. Știu că îți este mult mai greu decât îmi este mie. Pe umerii tăi cade toată presiunea sculatului noaptea pentru hrănirea bebelușului nostru. Văd cum oboseala se acumulează, cum plânsetul puternic de seară îți face timpanele să vibreze puternic. Văd cum tragi de tine să nu bagi în seamă durerile tale, văd cum îți ștergi lacrimile repede când băiețelul cel mare intră în cameră și ești gata să-ți faci timp și pentru el. Văd și nu pot să nu apreciez.

sursa: pinterest

Deși aceste nopți nedormite par momentan interminabile, vor trece. Zilele sunt lungi, dar anii sunt scurți. Știu că știi asta, doar îți aduc aminte. De unde știu? Pentru că ești dispusă să-l ții în brațe când majoritatea ți-ar spune să-l lași jos. Ești dispusă să-l alăptezi când alții ar zice mult mai repede dă-i lapte praf. Dar tu ești gata să-l alăptezi noaptea ori de câte ori este nevoie. N-am cum să nu apreciez asta.

Dacă în vreo clipă te descurajezi, privește înspre răsplată. Nu există nimic glorios în durerile nașterii, în scutecele murdare, în sângerările alăptării, în cele 3 rânduri de haine schimbate într-o zi pentru că sunt murdare de lapte regurgitat, în țipătul necontrolat, în plânsul colicilor și multe altele. Nimic la acest moment. Dar există ceva glorios în viața unui copil. Am dat naștere la ceva glorios. Noi, doi păcătoși, am dat naștere unui copil care este făcut după chipul și asemănarea noastră. Nu în asta stă gloria vieții lui, ci în faptul că poartă o fărâmă din chipul lui Dumnezeu. O fărâmă infinitisimă ce reflectă precum un ciob de oglindă chipul Creatorului tuturor. Iar acest ciob poate să se alăture chipului întreg prin Hristos prin mila lui Dumnezeu.

 

Când zilele îți par lungi, visează. Visează la viitor. La ziua când va rosti primele cuvinte, la ziua când va merge, la ziua când va învăța să comunice, la ziua când va învăța să citească sau să scrie. La ziua când va începe școala. La ziua când va termina școala. La ziua când, prin mila lui Dumnezeu, se va căsători și, împreună cu viitoarea lui soție, vor ține în mână ceva la fel de glorios.

Nu, nimic nu pare glorios în aceste zile, dar ni s-a încredințat cea mai glorioasă  responsabilitate. Aceea de a fi părinți. Aceea de a forma un caracter, de a sădi semințe cu speranța că într-o zi vor da roade în inima copiilor noștri.

Nu există nimic mai glorios decât viața. Dumnezeu este viață, a dat viață și vrea să dea viață veșnică. În asta stă gloria maternității.

Cu drag,

Al tău soț

Reclame

Biserica, statul, spitalele, banii și corupția. Cum sunt finanțate cultele?

Tema finanțării bisericilor (cu precădere BOR) a fost des amintită în ultima vreme. Comparația cea mai întâlnită este între numărul de spitale și cel de biserici. Mai întâi de toate trebuie spus că NU toate cultele sunt finanțate de stat. Toate cultele au dreptul să primească o sumă decisă de stat dar NU toate o fac. În al doilea rând, numărul de biserici amintit (cam 18.000) cuprinde toate cultele religioase, nu doar cele creștine, inclusiv cele care nu sunt finanțate de stat. 13.000 dintre acestea aparțin Bisericii Ortodoxe. Nu toate au fost construite de stat și nu toate sunt întreținute de stat. Haideți să vedem cum funcționează finanțarea bisericilor.

Statul alocă o sumă de bani pe an. Dacă e an electoral, de obicei mai mult. Această sumă (în 2015, conform acestui articol de pe Mediafax, au fost alocate 130 milioane de lei) a fost împărțită la toate cultele (109.7 milioane din această sumă au mers către BOR) după criterii neclare. Într-o oarecare măsură se ține cont de numărul enoriașilor, dar sumele diferă de la an la an și la fel și procentul. Următoarea afirmație a raportului APADOR-CH din 2008 e valabil și în 2015:

Cu toate că acest sprijin se realizează prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat sau de la bugete locale, deci din banii contribuabililor, publicul din România nu are acces la informaţii privind criteriile în baza cărora statul sprijină sub diverse forme activităţile comunităţilor religioase sau la ce nivel se ridică suportul acordat fiecărei grupări religioase.

Banii nu sunt distribuiți direct către culte, ci către administrația locală. Aici este o mare bubă a sistemului. Continuă lectura