Subiectul cel mai fierbinte din mediul evanghelic a ajuns și în spațiul media din România și nu numai. În prim plan se discută intens despre faptul că familia Bodnariu și-a bătut copiii. Hotnews prezintă statistici îngrijorătoare despre pedepsele corporale aplicate de părinți copiilor în România. Cred că e un lucru constructiv că se ridică această problemă într-o țară în care copiii sunt abuzați fizic alarmant de mult. Ca parinte m-am frământat cu această întrebare de ceva vreme. E etic sau nu? E drept față de copil? E pedeapsa corporală în toate situațiile abuz?

Manualele de psihologie, începând cu secolul trecut, ostracizează pedeapsă fizică și o consideră mama tuturor răutăților comportamentale și de ordin psihologic. Dar dacă ar fi așa, înseamnă că toți copiii care n-au avut parte de pedepse fizice ar trebui să fie oameni mai echilibrați, să zicem cu mici sau nicio problemă ce ține de stima de sine, încredere sau probleme asemănătoare, nu? Dacă ar fi să credem ce ne spune psihologia modernă, înseamnă că pedeapsa supremă este să-ți lovești copilul. Țipatul, cuvintele răutăcioase, subestimarea, atitudinile și acțiunile de felul acestora situându-se sub efectul devastator al pedepsei corporale. Cuvintele nu vor putea să provoace niciodată atâta durere și distrugere cât provoacă loviturile. Sigur, nimeni nu neagă efectele acestora, dar întotdeauna, conform psihologiei moderne, efectele negative vor fi mai mici în comparație cu cele create de pedeapsa fizică.

O altă problemă pe care n-o spun statisticile și manualele de psihologie este cum sunt pedepsiți copiii care sfârșesc rău. Absolut orice formă de pedeapsă fizică devine abuz conform statisticilor. Dar una este să-ți snopești copilul în bătaie la mânie și alta este să o faci în scop educativ. În scop educativ îi lăsăm să sufere fizic și în alte situații. De exemplu, după ce i-ai spus de vreo 30 de ori să nu atingă soba, îți dai seama că singurul mod în care își va învăța lecția este lăsându-l să pună mână pe ea. Deși cauza durerii e căldura produsă de foc, ai fi putut foarte bine să previi durerea propriului copil. Ca părinte, în situația dată, ești responsabil de durerea copilului. Dar această durere are scop educativ și s-a întâmplat într-un mediu supravegheat și controlat.

Cu siguranță că există abuzuri ale pedepsei corporale în țara noastră și nu numai, dar asta nu înseamnă că absolut orice părinte care folosește pedeapsa corporală asupra copiilor își abuzează copiii. Diferența dintre abuz și pedeapsă e determinată de scop și felul în care este aplicată pedeapsa. Aici pot înțelege că organele statale doresc eliminarea abuzurilor amendând orice pedeapsă fizică provocată de vreun adult asupra copilului. Dar abuzul verbal, emoțional și toate celelalte forme de abuz pot scăpa mult mai ușor și au, fără doar și poate, efecte cel puțin la fel de devastatoare ca abuzul fizic.

Linia dintre etic și neetic în aplicarea pedepsei corporale este una fină. Am ajuns însă la concluzia că și disciplinarea corporală e o formă viabilă de educare a copilului. Cartea Proverbe abundă în versete care menționează pedeapsa corporală pentru îndreptarea copilului și îndepărtarea „nebuniei.” Știu, fundamentalist, bătut în cap, etc. Înainte de a mă cataloga, uitați în ce condiții văd aplicarea pedepsei fizice la copii:

1. Dacă știi că o altă formă de pedeapsă este cel puțin la fel de eficientă și are efecte mai mici asupra stării și psihicului copilului, folosește-o

Pedeapsa corporală ar trebui să fie ultima variantă. De ce cred că este și aceasta o variantă de disciplinare? Pentru că uneori, cu unii copii, va fi mai eficientă decât orice altă pedeapsă. În special pe la 2-4 ani. De multe ori, dacă disciplinarea este făcută cum trebuie la vârstele mai mici, nu mai este nevoie ulterior. Pentru unii copii nu va funcționa niciodată, îi va întârâta mai rău chiar. Ar fi o nebunie să se insiste în astfel de cazuri. Alteori chiar nu este nevoie, copilul înțelege cu voie bună. Dar există și categoria de copii pentru care această formă de pedeapsă funcționează. După ce s-au epuizat toate variantele cred că și aceasta trebuie să fie în arsenalul părintelui.

2. Nu-ți pedepsi corporal copilul niciodată când ești mânios 

Majoritatea abuzurilor se nasc din mânie, părinții folosindu-și autoritatea pentru a se elibera de mânia generată de comportamentul copilului sau din alte motive. Copilul devine practic un sac de box asupra căruia părintele își descarcă sentimentele. Pleacă în altă cameră, pleacă din casă, lasă-l cu altcineva, dar nu-l disciplina atunci. Indiferent că e vorba de pedeapsă fizică sau de un alt fel de pedeapsă.

3. Nu-ți disciplina copilul niciodată de față cu alții

Principiul acesta e valabil pentru orice formă de disciplină. Dacă vrei să te respecte, respectă-l și nu-l fă de râs de față cu alții, fie ei chiar și copii. Cu atât mai mult dacă vorbim de pedeapsa corporală mai ales că este o problemă sensibilă în unele țări.

4. Disciplinează-l după ce i-ai explicat ce a greșit

Dacă nu i-ai explicat și doar l-ai „bătut”, ai făcut-o degeaba. O astfel de disciplinare repetată nu va duce decât la dresare, nu educare. Copilul trebuie să înțeleagă de ce a fost pedepsit și cum poate evita pedeapsa pe viitor. Uneori s-ar putea să nu înțeleagă ce au greșit chiar dacă i s-a spus de 5 ori ce nu trebuie să facă. Copiii sunt mici, dar nu sunt proști. Mulți copii înțeleg mai mult decât credem noi, adulții. Vorbindu-i-se ca unui adult au și ocazia să-și dezvolte gândirea. Dacă vrei să-l educi, explică-i, nu-l dresa să facă ce trebuie doar de frica pedepsei, ci și din pricina rațiunii.

5. Sacțiunea trebuie să fie proporțională cu greșeala și cu vârsta

Cu toții avem în noi noțiunea de dreptate, chiar și copiii. E important ca, după pedeapsă, copilul să conștientizeze că a fost tratat drept și n-a fost nedreptățit. Altfel va aduna resentimente împotriva părintelui care l-a disciplinat. Din nou, acest principiu e valabil indiferent de forma de disciplinare. Pentru a crede că a fost tratat drept trebuie să i se explice, iar sacțiunea să fie una echilibrată, care ia în considerare vârsta și greșeala. Intesitatea loviturilor trebuie să țină cont și de sensibilitatea copilului. Pentru unii copii nici nu e nevoie de o pedeapsă prea aspră pentru că deja au înțeles că au greșit și rușinea îi face să aibă remușcări. Pedeapsa corporală, în astfel de cazuri, are rolul de a amplifica mustrările de conștiintă cu scopul de a motiva copilul să renunțe la comportamentul greșit. Nu trebuie să i se dea o pedeapsă imposibilă. Iar asta ne duce la următorul punct privitor la pedeapsa corporală

6. Niciodată nu trebuie pusă viața sau sănătatea copilului în pericol

În caz că nu era evident și nu s-a înțeles până acum… Unii copii sunt bolnavi și nu se poate folosi pedeapsa fizică în cazul lor. Apoi, vezi punctul doi. Scopul e binele și nu răul copilului.

7. Folosește un obiect și nu mâna pentru a-l pedepsi.

Dacă îți vei folosi mâna, copilul te va asocia cu pedeapsa. În plus, s-ar putea să nu mai aibă prea mare drag de mâinile tale (ca să nu zic de tine). Dar dacă folosești o nuia sau ceva care să nu provoace leziuni va asocia pedeapsa cu obiectul respectiv. Nu e la întâmplare că în cartea Proverbe „nuiaua” e amintită în mod repetat și nu „palma”. E bine ca înainte să-l pedepsești cu obiectul respectiv să faci proba asupra ta. Când e soția mai supărată pe tine o poți ruga să facă proba 🙂 Obiectul respectiv trebuie să fie același pentru o perioadă cât mai lungă, nu-l schimba de fiecare dată ca să nu fie prea confuz copilul.

8. Îndrăznește să-ți ceri iertare de la copilul tău dacă vreodată îl pedepsești având o motivație greșită

Fie că ești condus de mânie, să vadă lumea cine e șeful în casa ta sau din alt motiv, recunoaște-o. Putem greși cu orice formă de disciplină, important este, dacă se întâmplă, să o recunoaștem față de copiii noștri. Oricum ei văd dacă ceva nu e în regulă și ne comportăm diferit de alte situații.

9. În afară de tine și mama copilului nimeni n-ar trebui să aibă dreptul să disciplineze corporal copilul vostru

Știu că vor exista perioade când veți fi plecați de acasă și-l veți lăsa cu bunicii sau altcineva, dar nu ai de unde să știi cum vor proceda. S-ar putea să se ajungă la abuz așa că e mai sigur să vă asumați numai voi doi dreptul la această formă de pedeapsă.

Îndrăznesc să vă pun și o întrebare ca să vedem unde se situează cititorii:

Nu știu dacă familia Bodnariu a aplicat pedeapsa corporală în felul acesta. Tind să cred că nu a fost vorba de abuz, dar n-am nicio dovadă. Dacă principiile de mai sus sunt respectate, numai atunci putem vorbi de disciplinare prin pedeapsa corporală și nu de abuz. Postarea nu discută despre când și de ce trebuie aplicată pedeapsa corporală, asta rămâne la latitudinea părinților, ei își cunosc cel mai bine copiii.

Sunt sigur că există și alte principii bune care pot fi folosite ca limite pentru ajutorarea părintelui să-și disciplineze copilul cum trebuie și poate chiar unii dintre cititori le-au practicat în calitate de părinți.