Cazul Bodnariu și pedeapsa fizică. S-o folosim sau nu? Dacă da, cum?

Subiectul cel mai fierbinte din mediul evanghelic a ajuns și în spațiul media din România și nu numai. În prim plan se discută intens despre faptul că familia Bodnariu și-a bătut copiii. Hotnews prezintă statistici îngrijorătoare despre pedepsele corporale aplicate de părinți copiilor în România. Cred că e un lucru constructiv că se ridică această problemă într-o țară în care copiii sunt abuzați fizic alarmant de mult. Ca parinte m-am frământat cu această întrebare de ceva vreme. E etic sau nu? E drept față de copil? E pedeapsa corporală în toate situațiile abuz?

Manualele de psihologie, începând cu secolul trecut, ostracizează pedeapsă fizică și o consideră mama tuturor răutăților comportamentale și de ordin psihologic. Dar dacă ar fi așa, înseamnă că toți copiii care n-au avut parte de pedepse fizice ar trebui să fie oameni mai echilibrați, să zicem cu mici sau nicio problemă ce ține de stima de sine, încredere sau probleme asemănătoare, nu? Dacă ar fi să credem ce ne spune psihologia modernă, înseamnă că pedeapsa supremă este să-ți lovești copilul. Țipatul, cuvintele răutăcioase, subestimarea, atitudinile și acțiunile de felul acestora situându-se sub efectul devastator al pedepsei corporale. Cuvintele nu vor putea să provoace niciodată atâta durere și distrugere cât provoacă loviturile. Sigur, nimeni nu neagă efectele acestora, dar întotdeauna, conform psihologiei moderne, efectele negative vor fi mai mici în comparație cu cele create de pedeapsa fizică.

O altă problemă pe care n-o spun statisticile și manualele de psihologie este cum sunt pedepsiți copiii care sfârșesc rău. Absolut orice formă de pedeapsă fizică devine abuz conform statisticilor. Dar una este să-ți snopești copilul în bătaie la mânie și alta este să o faci în scop educativ. În scop educativ îi lăsăm să sufere fizic și în alte situații. De exemplu, după ce i-ai spus de vreo 30 de ori să nu atingă soba, îți dai seama că singurul mod în care își va învăța lecția este lăsându-l să pună mână pe ea. Deși cauza durerii e căldura produsă de foc, ai fi putut foarte bine să previi durerea propriului copil. Ca părinte, în situația dată, ești responsabil de durerea copilului. Dar această durere are scop educativ și s-a întâmplat într-un mediu supravegheat și controlat.

Cu siguranță că există abuzuri ale pedepsei corporale în țara noastră și nu numai, dar asta nu înseamnă că absolut orice părinte care folosește pedeapsa corporală asupra copiilor își abuzează copiii. Diferența dintre abuz și pedeapsă e determinată de scop și felul în care este aplicată pedeapsa. Aici pot înțelege că organele statale doresc eliminarea abuzurilor amendând orice pedeapsă fizică provocată de vreun adult asupra copilului. Dar abuzul verbal, emoțional și toate celelalte forme de abuz pot scăpa mult mai ușor și au, fără doar și poate, efecte cel puțin la fel de devastatoare ca abuzul fizic.

Linia dintre etic și neetic în aplicarea pedepsei corporale este una fină. Am ajuns însă la concluzia că și disciplinarea corporală e o formă viabilă de educare a copilului. Cartea Proverbe abundă în versete care menționează pedeapsa corporală pentru îndreptarea copilului și îndepărtarea „nebuniei.” Știu, fundamentalist, bătut în cap, etc. Înainte de a mă cataloga, uitați în ce condiții văd aplicarea pedepsei fizice la copii:

1. Dacă știi că o altă formă de pedeapsă este cel puțin la fel de eficientă și are efecte mai mici asupra stării și psihicului copilului, folosește-o

Pedeapsa corporală ar trebui să fie ultima variantă. De ce cred că este și aceasta o variantă de disciplinare? Pentru că uneori, cu unii copii, va fi mai eficientă decât orice altă pedeapsă. În special pe la 2-4 ani. De multe ori, dacă disciplinarea este făcută cum trebuie la vârstele mai mici, nu mai este nevoie ulterior. Pentru unii copii nu va funcționa niciodată, îi va întârâta mai rău chiar. Ar fi o nebunie să se insiste în astfel de cazuri. Alteori chiar nu este nevoie, copilul înțelege cu voie bună. Dar există și categoria de copii pentru care această formă de pedeapsă funcționează. După ce s-au epuizat toate variantele cred că și aceasta trebuie să fie în arsenalul părintelui.

2. Nu-ți pedepsi corporal copilul niciodată când ești mânios 

Majoritatea abuzurilor se nasc din mânie, părinții folosindu-și autoritatea pentru a se elibera de mânia generată de comportamentul copilului sau din alte motive. Copilul devine practic un sac de box asupra căruia părintele își descarcă sentimentele. Pleacă în altă cameră, pleacă din casă, lasă-l cu altcineva, dar nu-l disciplina atunci. Indiferent că e vorba de pedeapsă fizică sau de un alt fel de pedeapsă.

3. Nu-ți disciplina copilul niciodată de față cu alții

Principiul acesta e valabil pentru orice formă de disciplină. Dacă vrei să te respecte, respectă-l și nu-l fă de râs de față cu alții, fie ei chiar și copii. Cu atât mai mult dacă vorbim de pedeapsa corporală mai ales că este o problemă sensibilă în unele țări.

4. Disciplinează-l după ce i-ai explicat ce a greșit

Dacă nu i-ai explicat și doar l-ai „bătut”, ai făcut-o degeaba. O astfel de disciplinare repetată nu va duce decât la dresare, nu educare. Copilul trebuie să înțeleagă de ce a fost pedepsit și cum poate evita pedeapsa pe viitor. Uneori s-ar putea să nu înțeleagă ce au greșit chiar dacă i s-a spus de 5 ori ce nu trebuie să facă. Copiii sunt mici, dar nu sunt proști. Mulți copii înțeleg mai mult decât credem noi, adulții. Vorbindu-i-se ca unui adult au și ocazia să-și dezvolte gândirea. Dacă vrei să-l educi, explică-i, nu-l dresa să facă ce trebuie doar de frica pedepsei, ci și din pricina rațiunii.

5. Sacțiunea trebuie să fie proporțională cu greșeala și cu vârsta

Cu toții avem în noi noțiunea de dreptate, chiar și copiii. E important ca, după pedeapsă, copilul să conștientizeze că a fost tratat drept și n-a fost nedreptățit. Altfel va aduna resentimente împotriva părintelui care l-a disciplinat. Din nou, acest principiu e valabil indiferent de forma de disciplinare. Pentru a crede că a fost tratat drept trebuie să i se explice, iar sacțiunea să fie una echilibrată, care ia în considerare vârsta și greșeala. Intesitatea loviturilor trebuie să țină cont și de sensibilitatea copilului. Pentru unii copii nici nu e nevoie de o pedeapsă prea aspră pentru că deja au înțeles că au greșit și rușinea îi face să aibă remușcări. Pedeapsa corporală, în astfel de cazuri, are rolul de a amplifica mustrările de conștiintă cu scopul de a motiva copilul să renunțe la comportamentul greșit. Nu trebuie să i se dea o pedeapsă imposibilă. Iar asta ne duce la următorul punct privitor la pedeapsa corporală

6. Niciodată nu trebuie pusă viața sau sănătatea copilului în pericol

În caz că nu era evident și nu s-a înțeles până acum… Unii copii sunt bolnavi și nu se poate folosi pedeapsa fizică în cazul lor. Apoi, vezi punctul doi. Scopul e binele și nu răul copilului.

7. Folosește un obiect și nu mâna pentru a-l pedepsi.

Dacă îți vei folosi mâna, copilul te va asocia cu pedeapsa. În plus, s-ar putea să nu mai aibă prea mare drag de mâinile tale (ca să nu zic de tine). Dar dacă folosești o nuia sau ceva care să nu provoace leziuni va asocia pedeapsa cu obiectul respectiv. Nu e la întâmplare că în cartea Proverbe „nuiaua” e amintită în mod repetat și nu „palma”. E bine ca înainte să-l pedepsești cu obiectul respectiv să faci proba asupra ta. Când e soția mai supărată pe tine o poți ruga să facă proba 🙂 Obiectul respectiv trebuie să fie același pentru o perioadă cât mai lungă, nu-l schimba de fiecare dată ca să nu fie prea confuz copilul.

8. Îndrăznește să-ți ceri iertare de la copilul tău dacă vreodată îl pedepsești având o motivație greșită

Fie că ești condus de mânie, să vadă lumea cine e șeful în casa ta sau din alt motiv, recunoaște-o. Putem greși cu orice formă de disciplină, important este, dacă se întâmplă, să o recunoaștem față de copiii noștri. Oricum ei văd dacă ceva nu e în regulă și ne comportăm diferit de alte situații.

9. În afară de tine și mama copilului nimeni n-ar trebui să aibă dreptul să disciplineze corporal copilul vostru

Știu că vor exista perioade când veți fi plecați de acasă și-l veți lăsa cu bunicii sau altcineva, dar nu ai de unde să știi cum vor proceda. S-ar putea să se ajungă la abuz așa că e mai sigur să vă asumați numai voi doi dreptul la această formă de pedeapsă.

Îndrăznesc să vă pun și o întrebare ca să vedem unde se situează cititorii:

Nu știu dacă familia Bodnariu a aplicat pedeapsa corporală în felul acesta. Tind să cred că nu a fost vorba de abuz, dar n-am nicio dovadă. Dacă principiile de mai sus sunt respectate, numai atunci putem vorbi de disciplinare prin pedeapsa corporală și nu de abuz. Postarea nu discută despre când și de ce trebuie aplicată pedeapsa corporală, asta rămâne la latitudinea părinților, ei își cunosc cel mai bine copiii.

Sunt sigur că există și alte principii bune care pot fi folosite ca limite pentru ajutorarea părintelui să-și disciplineze copilul cum trebuie și poate chiar unii dintre cititori le-au practicat în calitate de părinți.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Cazul Bodnariu și pedeapsa fizică. S-o folosim sau nu? Dacă da, cum?&8221;

  1. Teo zice:

    Draguta pledoarie pentru cum sa iti disciplinezi copilul prin lovire. Ar fi fost interesanta si una cum sa il disciplinezi FARA nici o lovire, nici macar o data la 5 ani.

    Dar pe mine ma framanta altceva: de ce e necesara lovirea fizica? din punct de vedere psihologic si din punct de vedere teologic (Proverbe, Evrei)? Crestinii par sa inteleaga ca textele biblice amintite fac un mandat obligatoriu, o porunca din a-ti lovi copiii caci altfel nu ii iubesti si nu ii vei creste bine.

    Tu ce gandesti despre asta? De ce din punct de vedere psihologic ar fi absolut necesar sa lovesti copilul si sa zicem aproape imposibil sa il disciplinezi daca nu il lovesti macar de cateva ori in viata?
    si spiritual, daca nuiaua lui Dumnezeu si pedeapsa sunt o metafora pt modul cum El disciplineaza, de ce noi luam nuiaua ad literam si o dam pe spate copilului?

    Cine da eficienta unei metode de corectie? Sau cine da rezultatul educatiei noastre? Pentru mine personal, raspunsul e unul singur: Dumnezeu! Lucrarea Lui in parintii care educa si in copiii care sunt educati. Atunci de ce m-as crampona de o nuia ca va face lucrarea lui Dumnezeu?

    Poate scrii ceva pe blog despre aceste subiecte. Daca te framanta in continuare subiectul cat sa cauti un raspuns mai mult timp. Si poate sa aflam raspunsul lui Dumnezeu la aceste intrebari, dincolo de ce gandim noi ca oameni in cultura in ca traim.

    Apreciază

    • Alex Ghita zice:

      Romania traieste intr-o cultura a abuzului, si idealist pt noi este sa gasim disciplinarii fizice o explicatie de mijloc.

      Sunt de acord cu interpretarea biblica a pasajelor din Proverbe si corelate cu Evrei. Exista principiul disciplinarii „nuiaua”, care nu inseamna musai bataia. As ma adauga si Psalmul 23: ” toiagul si nuiaua Ta ma mangaie”. De altfel nu exista nici macar o singura referinta biblica in care sa gasim un caz de disciplinare fizica al copiilor.

      Apreciază

  2. Alex Ghita zice:

    Este interesant ca discuti despre disciplinarea copilului avand in vedere doar felul in care este afectat psihologic copilul, dar nu si parintele. Eu nu sunt un parinte ideal, si marturisesc ca mi-am „disciplinat” copiii prin bataie, insa de fiecare data mi-am dat seama ca de fapt era masura cea mai simpla, cea mai la ‘ndemana, ca s-ar fi putut rezolva si altfel. Apoi, din unele discutii pe care le-am avut cu parintii care si-au „disciplinat” copiii prin bataie am descoperit un lucru comun, tuturor le pare rau ca s-au folosit de aceasta metoda. Se prea poate ca un copil sa uite repede de palma care a luat-o, dar un parinte va ramane afectat. Am vazut parinti care si-au cerut iertare de la copii pt corectiile fizice, intr-un caz un parinte, dupa 15 ani, isi cerea iertare pt o singura palma pe care a dat-o copilului sau, in toata viata. Daca un copil va putea uita si poate ca nu va fi afectat psihologic prea mult, un parinte va avea regrete toata viata. Vorbesc aici de parintii responsabili.

    Inca un lucru Beni. Cred ca „disciplinarea” fizica este subiectiva, adica fiecare parinte socoteste asprimea masurii punitive diferita de la caz la caz. Cate palme sunt suficiente? Cate lovituri cu nuiaua sunt suficiente? Cand trebuie disciplinat si cand nu trebuie disciplinat fizic copilul? La astfel de intrebari fiecare parinte raspunde diferit. Si fiecare parinte este judecat de ceilalti parinti in mod diferit (subiectiv) tinandu-se cont de felul in care fiecare intelege masura punitiva. Pt unii parinti anumite masuri pot reprezenta un abuz, pt altii alte masuri nu sunt suficiente. Nu stiu daca tu, sau altii ca tine pot sa traga o linie intre disciplinare si abuz.

    La o anumita vreme in „cariera” mea de parinte am gandit si eu ca tine. Insa dupa 7 ani de palmares mi-am schimbat multe vederi. Esti un idealist crezand ca bataia este ultima masura care trebuie luata. De fapt in cele mai multe cazuri, daca nu chiar in majoritatea, este prima, singura si cea mai simpla care nu da multa bataie de cap parintelui. Este metoda care controleaza copilul prin frica. Sincer, regret ca dintre toti parintii tu ai ales sa scrii despre asta, pt ca nu realizezi ca multi dintre aceia care au trecut linia dintre disciplinare si abuz sunt justificati. Poate ca unii sunt dintre cei 37 care au votat.

    Apreciază

    • Teo zice:

      Nu numai ca am citit-o dar am fost si la conferintele sustinute de autor. La intrebarea de ce e mandatorie lovirea fiizica a copilului, nu a stiut ce sa raspunda – decat ca si Dumnezeu ne disciplineaza pe noi adultii. Cam saraca explicatia.

      Nu am nici o problema cu principiul disciplinarii, ci cu forma ei = lovirea fizica.Centralitatea Evangheliei din educarea copiilor ar trebui sa faca o diferenta esentiala si sa alunge violenta de orice fel, chiar si cea cu scopul disciplinarii.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s