De ce? Din ce cauză? De ce?

Când avem parte de suferință alergăm la aceste întrebări. Orice om o face. Iov a făcut-o și la fel ca el, mulți alții. Problema prietenilor săi era că ștampilau suferința ca fiind rea și cauzată de răul din viața lui Iov. Despre „bunătatea” suferinței  am scris AICI.

Nu despre bunătatea suferinței vreau să vă vorbesc, ci despre bunătatea lui Dumnezeu. Un lucru îl învăț din experiența lui Iov cu Dumnezeu în suferință și după aceasta: Dumnezeu nu este un măcelar nesimțit ce taie în carne fără a-i păsa. Dumnezeu acționează ca un doctor: deschida rana cu foarte mare atenție, scoate afară ce trebuie să scoată și închide la loc.

John MacArthur spune că în vreme de prosperitate și liniște, Dumnezeu strigă și noi nu-l auzim. În vreme de furtună, El ne șoptește și auzim și cel mai fin foșnet. De ce? Pentru că învățăm să-l ascultăm.

Chiar și în cele mai grele vremuri, să nu uităm: Dumnezeu e medic, nu măcelar.

El face rana și tot El o leagă. Acest gând să ne mângâie în încercări.