Nu-mi vine să cred că deja s-au scurs 10 ani de când ne-am căsătorit! Au trecut repede. 10 ani petrecuți alături de cea mai specială persoană din lumea aceasta pentru mine. 10 ani în care Domnul ne-a binecuvântat mai mult decât am fi crezut prin cei doi băieți pe care ni i-a dat, Ellis și Emmet. Au fost și suficiente momente dificile, dar, prin harul Lui, acestea ne-au apropiat și nu ne-au îndepărtat. Ne-au învățat să ne susținem mai mult unul pe celelălalt, să iertăm mai mult, să zâmbim mai mult, să negociem mai bine unul cu celălalt și să renunțăm mai mult. Prin toate acestea am învățat să depindem mai mult de Dumnezeul căsniciei noastre.

Când m-am căsătorit, n-am știut cu cine mă căsătoresc cu adevărat. Nici Alina. Nimeni nu poate ști când se căsătorește. Deși ne cunoșteam destul de bine înainte de căsătorie, având o relație de prietenie de 6 ani (apropo, nu recomand asta la nimeni), au fost suficiente lucruri pe care nu le-aș fi anticipat. Am știut că mă căsătoresc cu o femeie care va fi o mamă bună, văzusem deja cât de mult iubește copiii, dar n-am crezut că va fi o mamă atât de dedicată și iubitoare. Am știut că mă căsătoresc cu o femeie inteligentă, dar nu am crezut că și atât de pricepută în atât de multe lucruri, mai ales în a citi oamenii și cu o inteligență emoțională peste medie. Aș putea continua lista mult și bine.

Au fost foarte multe pe care nu le știam când ne-am căsătorit. Privind în urmă, până acum am fost căsătorit cu trei femei în 10 ani, de fiecare dată aceeași 🙂 Etapele vieții ne schimbă. Una suntem înainte de căsătorie, alta după, alta când vin copiii. Parcă fiecare copil, întrucât e diferit și vine în momente diferite ale vieții, ne schimbă în mod unic. Sunt de acord cu Lewis Smedes care spune:

Când m-am căsătorit cu soția mea, habar n-aveam în ce mă bag. De unde era să știu cât de mult se va schimba ea în 25 de ani? Sau cât de mult am să mă schimb eu? Soția mea a trăit cu cel puțin cinci bărbați diferiți de când ne-am căsătorit – și fiecare dintre ei eram eu.

Veriga care mă leagă de vechiul meu „eu” a fost întotdeauna promisiunea pe care o făcusem în momentul cununiei: „Eu sunt acela care va fi alături de tine mereu.” Când ne lepădăm de acel jurămând, când pierdem acea identitate, este teribil de greu să ne mai regăsim.

Lewis Smedes: Controlling the Unpredictible – The Power of Promising, Christianity Today, 1983, traducere preluată din Sensul Căsniciei de Tim și Kathy Keller, (Oradea: Kerigma, 2016), 86.

Harul lui Dumnezeu este cel care a ținut și ține căsnicia noastră. Doar El ne dă putere să iertăm mai mult, să iubim mai mult. Iar cine iartă și iubește n-are cum să nu uite.

Ceea ce ne-a unit și ne unește este dragostea pentru Dumnezeu și iubirea pentru semeni. Acestea ne-au adus împreună și ne țin împreună. La acestea s-a adăugat iubirea pentru copiii noștri și dorința de a le fi dedicați, construindu-le un cămin stabil și armonios pentru dezvoltarea lor fizică, spirituală și intelectuală. Ne rugăm ca Domnul să le dea mântuirea Lui la vremea hotărâtă de El.

Iubita mea, aș lua de 10 ori aceeași decizie de a mă căsători cu tine. „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.” Eu am găsit-o. Sunt un bărbat binecuvântat.