De la bun început vreau să vă spun că am crezut că băiatul nostru va merge la o școală normală  așa cum am mers și eu, mama lui și mai toți copiii pe care îi cunoaștem. Eram destul de împotrivitor ideii. După o discuție cu soția în care practic am refuzat am refuzat să ascult orice argument, am început să caut argumentele pro și contra. După lungi cercetări, întrebări, dialoguri și solilocvii, iată argumentele ce m-au convins:

1.Nimeni nu va investi mai multă dragoste în copil decât o fac părinții

Oricât de bun ar fi un profesor, la urma urmei este vorba de profesia lui, nu de copilul lui. Cel mai bun profesor va încerca, se va strădui, dar în cele din urmă va renunța dacă vede că un copil nu poate. În plus,  un profesor nu-l cunoaște pe copil atât de bine precum îl cunosc părinții.  Copiii învață cel mai bine cu părinții pentru că procesul de învățare este și un proces influențat de sentimente, nu doar de rațiune. Am mai scris despre acest subiect AICI, puteți citi mai pe larg despre rolul profesionistului și al părintelui în procesul de învățare.

2.Ineficiența sistemului educațional din România  

Mă gândesc doar la timpul irosit de copil la școală. În primii ani, un copil stă 4 ore și trebuie să mai lucreze acasă cel puțin 2 ore. Cam 6 ore pe zi, aproximativ 30 pe săptămână. Asta se cere de la un copil de 7 ani. Pe parcurs ce înaintează, numărul orelor va crește. Vorbind cu alți adulți care au absolvit ei înșiși școala în sistem homeschooling, am realizat că un copil care studiază acasă, monitorizat și ajutat așa cum trebuie, poate avea aceleași rezultate în jumătate din timpul respectiv. Are mult mai mult timp pentru activitățile care-i plac, să se joace, să citească, etc.

Am avut o grămadă de ore pierdute în școală. Aveam profesori care veneau după 20-30 de minute de la începerea oficială a orei. O pierdere de timp. Nu mai vorbesc de ineficiența și lipsa abilităților pedagogice a unora. Da, am avut și profesori buni, nu neg, dar au fost destui incompetenți. În ce privește incompetența sistemului puteți găsi multe alte motive mult mai nocive decât cele amintite de mine, eu mă opresc aici.

 3.Raportul elevi-profesor      

Deși raportul poate fi diferit de la o școală la altă, nu există clase sub 15 elevi în cel mai bun caz. Acest lucru influențează eficiența profesorului. Nu are cum să acorde prea multă atenție fiecăruia în parte, ci trebuie să se asigure că fiecare copil în parte își face treaba învățând conform metodei folosite. Din acest motiv sistemul de învățămân clasic se bazează și pe contribuția părinților acasă. Dacă aceasta oricum e obligatorie, de ce să nu îl învăț acasă unul dintre părinți?

4.Ritmul elevilor  

Ritmul elevilor este diferit, iar profesorul este obligat să folosească o metodă pentru toți. Dacă e vreunul care nu învață, ghinion. Clasa o trece, nu vă faceți griji, asta e ce contează. Eu am fost elev care avea nevoie de metode alternative și ar fi putut mai mult chiar și la materii la care părea pierdut în spațiu (sau matematică). Meditațiile m-au ajutat să recuperez ce n-am învățat tocmai datorită raportului elevi-profesor și cadrului mai degajat. Dar meditații poate să facă și un copil care face homeschooling. Și dacă sunt mai mulți copii în clase diferite de care un părinte trebuie să se ocupe, raportul tot va fi mai bun decât într-o clasă de stat. Dacă un elev este sub ritmul mediu al clasei sau peste ritmul mediu cred că varianta recomandată este homeschooling. Indiferent de elev însă, copiii care fac homeschooling sunt elevi mai buni. Asta nu o spun eu, ci statisticile (vezi AICI un articol, pot fi căutate și multe altele pe net). Diferența procentuală medie la teste este de 15-30% în comparație cu cei educați în sistemul public de învățare (îndrăznesc să spun indiferent de țară, deși nu am văzut o analiză făcută la nivel internațional).

Ultimele două argumente îmi întăresc ideea că sistemul clasic este ok pentru copiii care merg în ritmul normal al unui copil. Pentru copiii care au probleme în procesul de învățare sau sunt destul de mult peste medie (în unele cazuri de giftedness un copil negăsind nici măcar un copil la fel de hăruit ca el-vezi ACEST articol în care sunt sumarizate 5 nivele de giftedness prezentate în cartea „5 Levels of Gifted”) cred că sistemul homeschooling este mai potrivit nevoilor copiilor, în primul caz cel puțin pentru o vreme. Dar cred că homeschooling-ul poate fi o modalitate de predare mai eficientă indiferent de abilitățile copiilor.

5.Flexibilitatea metodelor de învățare

Sistemul nostru educațional este unul rigid. Ai o metodă pe care trebuie să o folosești la clasă, iar toți copiii trebuie să învețe folosind metoda respectivă. În homeschooling, părintele poate folosi metode creative și alternative care se pliază pe nevoile și gândirea elevului. Urmăriți ACEST video făcut de o profesoară de matematică de la Stanford în care vorbește despre vastitatea (și creativitatea) metodelor aritmetice folosite de studenți (pe același subiect găsiți AICI scris de aceeași profesoară un articol succint). Important este rezultatul, nu metoda. Metoda trebuie să fie logică, evident, asta e ce primează, în rest fiecare elev are dreptul să folosească orice metodă vrea.  Sistemul clasic nu oferă o astfel de flexibilitate. Deși exemplu de sus nu este cel mai bun, sper că înțelegeți ideea. Prin metodă mă refer și la modalitatea în care este predată lecția. Sistemul nostru educațional se bazează prea mult pe memorare și mult prea puțin pe gândire critică. Cea din urmă este cea care trebuie încurajată prin orice modalitate posibilă. La urma urmei, asta e ce face distincția dintre un calculator și un om.

6.Flexibilitatea programului și locului

În sistemul clasic nu ai cum să ai un orar flexibil. Dacă ți se îmbolnăvește copilul și lipsește 2-3 săptămâni, ghinion. Dacă recuperează bine, dacă nu, trece clasa oricum, asta e ce contează. În homeschooling nu doar că poți lua vacanță când consideri, dar poți aranja programul în timpul zilei după nevoile familiei și în conformitate cu probleme imprevizibile precum starea de sănătatea. Dacă se întâmplă să îți muți domociliul în altă localitate sau altă țară, tranziția nu va fi deloc dificilă în ce privește actele și mai ușor de digerat pentru copil întrucât nu i se schimbă colegii și profesorii.

7.Flexibilitatea programei școlare    

Fiecare copil e unic și disciplinele care îl interesează cel mai mult ar trebui să primeze. Desigur, cel puțin în primii ani trebuie accentuate și disciplinele care nu sunt prea plăcute (precum matematica) pentru că sunt absolut necesare pentru dezvoltare și învățarea elementelor de bază, dar ulterior programa se poate personaliza. Prea mult timp se petrece pe scaun. Să ai un copil de 7-8 ani care trebuie să stea aproape 4 ore pe scaun e un chin. Aici poate interveni creativitatea părintelui de a forma o programă plăcută care să includă și experiențe plăcute precum vizite la muzee, diferite locuri culturale, vizitarea altor țări, etc. Pentru unii creștini care nu agreează evoluția contează și faptul că pot evita perspectiva evoluționistă ce apare în materii precum biologia și nu numai. Pentru alții acest motiv nu e un criteriu. Și într-un caz, și într-altul, flexibilitatea programei e un avantaj pentru că se pliază pe ce iubește copilul și ce consideră părintele că ar fi mai bine să învețe conform worldview-ului familiei și nu numai.

Acestea sunt motivele m-au convertit la homeschooling, cel puțin acestea 7 îmi vin în minte acum, s-ar putea să mai adaug altele pe parcurs. Sunt unele care nu au contat pentru mine, dar știu că pentru alți părinți contează. Voi care credeți că sunt argumente bune pentru a adopta homeschooling-ul? Aștept și răspunsurile voastre, poate le voi adăuga la ale mele. Și ca să nu uit, într-un articol ulterior voi scrie și despre argumentele negative pentru că există și din acestea.