O observație preliminară este că nu cred că homeschooling-ul este pentru oricine. Nu mă înșel singur crezând că e ușor și că poate fi făcut de oricine. Dar cred că sunt destui părinți care își pot educa acasă copiii. Totuși, sunt și obiecții legitime care trebuie luate în considerare. Haideți să vedem câteva.

1. Nu ai cum să-i predai toate materiile

Obiecție: Cine o să predea matematica? Fizica? Dar chimia? Obiecția este că un părinte nu are cum să stăpânească toate materiile care vor fi predate. Unele materii precum matematica sunt ușor de stăpânit în primii ani, dar din clasa a V-a în sus trec peste nivelul de cunoștințe al părinților de obicei. În școală sunt profesori care sunt specializați pe fiecare materie și cunosc subiectul mult mai bine decât părinții.

Răspuns: Sunt perfect de acord. Niciun părinte nu stăpânește toate materiile din clasa I-a până în clasa a XII-a. Experiența îmi arată însă că avem o imagine idealizată despre sistemul public. Teoria pierde când ne uităm la cazuri practice. Degeaba ai un profesor care își cunoaște subiectul dacă nu vine la ore. Și degeaba îl predă dacă nu este un bun pedagog. Poți să ai un profesor care stăpânește materia, dar să nu știe cum să se raporteze la copil. În cazul acesta toate cunoștințele lui sunt în zadar pentru că fără o relație stabilită cu elevul informația nu va fi primită.

Vă dau exemplul meu cu două materii care nu pot fi predate de neștiutori conform celor ce obiectează homeschooling-ului. Știți câtă chimie cunosc eu? 0. Vă spun și de ce. În clasa a VII-a, când am început chimia, am avut o profesoară bunicică însă m-am îmbolnăvit (trichineloză, scarlatină și alte complicații) exact când se învățau lucrurile de bază: tabelul lui Mendeleev și altele. Am lipsit în anul acela cam o lună de la școală. Am rămas în urmă și n-am mai recuperat niciodată. Golul lăsat nu mi-a permis să înțeleg restul pentru că n-am înțeles baza. La liceu, timp de doi ani, am avut un profesor bețiv care lipsea destul de mult, iar când era prezent nu prea ne preda. Fizica? Profesoară excepțională în clasa a 6-a, m-am mutat în clasa a 7-a la altă școală și am avut (așa o vedeam la vremea aceea) o zgripțuroiacă. Tremurau pantalonii pe noi când intra în clasă. Nu vedeai un zâmbet pe fața ei. Când se supăra răgea precum un leu. În momentul în care începea ora ne umplea de frică până-n măduva oaselor. Da, profesoara ne preda, dar atmosfera era ideală pentru a învăța… nimic.  La liceu, profesorul ne dădea note numai pe lucrări. 6 puncte erau pentru teorie, 4 pentru probleme. Cum nu mă descurcam deloc cu problemele, învățam teoria. Ce rost că am avut profesori când eu am rămas mai cu nimic? Cred că acum, după vreo 7 ani petrecuți în instituții universitare (chiar dacă nu în domeniile amintite), prin homeschooling, Ellis va putea învăța mai multă chimie și fizică decât am învățat eu cu „profesori”. Dacă orele pe care le-am petrecut în școală cu profesori calificați le-aș fi petrecut uitându-mă la lecții online sau citind cărți bune pe subiect aș fi învățat mult mai mult.

Ce nu realizează mulți care vin cu această obiecție este că trăim într-o eră în care accesul la informație este neegalat în istorie. Există o sumedenie de lecții pe orice subiect (de multe ori gratuite) pe internet. Sunt profesori care înregistrează video-uri special pentru părinții care fac homeschooling. Cărți concepute special pentru homeschooling, tot felul de planșe și resurse care mai de care mai creative tocmai pentru a veni în ajutorul elevului. Desigur, foarte multe dintre aceste resurse sunt în engleză sau în alte limbi de largă circulație. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne creștem băiețelul bilingv. Cred că problema limbii trebuie luată în considerare de părinții care vor să facă homeschooling întrucât majoritatea materialelor sunt în engleză, iar majoritatea școlilor umbrelă sunt, de obicei, în țări vorbitoare de engleză (în cazul în care este nevoie să se dea și examene).

Un alt aspect important este că părinții care decid să facă homeschooling trebuie să înțeleagă că va fi ca și când ei înșiși vor trece din nou prin școală. Este nevoie de multă motivație, de curiozitate, de dorința de a cunoaște și învăța unele lucruri odată cu copilul. E nevoie de părinți care au nivel cel puțin mediu de gândire critică, părinți ce știu ce înseamnă să fie buni organizatori și care selectează materialele de predare într-un mod cât mai relevant și eficient pentru copil. De-asta spun că homeschooling-ul nu e pentru oricine. Iar pentru granițele de cunoștințe ce nu pot fi trecute de către părinți, există posibilitatea meditațiilor. Oricum acestea sunt foarte folosite în sistemul public de educație. Nu știm ce schimbări vor fi în legislația din România în viitor, dar în alte țări precum SUA, copiii care fac homeschooling pot participa la ce cursuri doresc (este decizia fiecărei școli dacă le dă voie sau nu). Asta ar fi ideal și la noi. Meditațiile contracost rămân însă o opțiune care nu iese din tiparul „clasic.”

Ca să sumarizez, un părinte determinat trebuie să fiind un organizator bun ce găsește resurse cât mai relevante pentru copil în marea extraordinară de informații la care avem acces astăzi. Învățarea limbii engleze de către copil e un mare atu. Abilitățile pedagogice sunt esențiale pentru învățare, iar relația părinte-copil este cea care creează o platformă pedagogică de neegalat (despre asta am mai scris câte ceva AICI) ce poate suplini lipsa cunoștințelor ce pot fi completate pe parcurs. În cazul unor materii mai dificile se poate apela la meditații.