În acest articol îmi propun să facem puțină hermeneutică a sintaxei. Sintaxa este o „ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinării cuvintelor în procesul vorbirii.” (dexonline.ro)  Nu e tot una a spune „câinele l-a mușcat pe stăpân” cu „stăpânul l-a mușcat pe câine.” Ordinea cuvintelor este esențială.

Matei este singurul evanghelist dintre sinoptici care introduce o clauză excepțională în textele în care Mântuitorul se adresează problemei divorțului. O face prima oară în predica de pe Munte (Matei 5) iar a doua oară în episodul pornit dintr-o discuție cu opozanții lui (Matei 19), episod paralel cu Marcu 10.

Atât în Matei 5:32 cât și în Matei 19:9 poziția excepției în frază rămâne nealterată. Cu siguranță acest lucru nu e la întâmplare. Ce putem spune despre poziția excepției din 5:32 este valabil și cu privire la 19:9 și vice-versa.

Nu doar că poziția excepției este identică în cele două versete plasate în două contexte diferite, dar și informația rostită anterior excepției, „oricine își lasă nevasta”, este identică.

E drept că informația de după excepție diferă parțial în cele două versete, dar acum ne vom ocupa strict de sintaxa excepției și de informația anterioară clauzei excepționale.

Jacques Dupont face următoarea observație cu privire la 19:9, valabilă și pentru 5:32:

„there is only one way of understanding the syntax of 19:9: it is a double conditional clause in which an elliptical phrase is placed immediately after the first condition, ‘to put away’. The elliptical phrase, ‘except for immorality’, does not contain a verb, and one must be supplied from the context. The only verb that has been stated for the reader to understand is the one immediately preceding the “exception clause”—‘put away’—the verb Matthew’s readers just passed over.”[1]

Cu alte cuvinte, pentru a fi cât se poate de clar, excepției îi lipsește verbul. Până la rostirea  excepției, singurul verb existent este ἀπολύω, „a lăsa, a părăsi”(atât în 32a cât și în 9a). Ar fi incorect din punct de vedere gramatical să se introducă în excepție un alt verb rostit ulterior. Ethan Longhenry spune că „it is a serious breach of grammar and understanding of the Greek to attempt to force the exception clause for the first conditional statement upon the second.”[2] Doar ἀπολύω poate completa elipsa din excepție.

Nu e tot una a spune

Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de porneia, și ia pe alta de nevastă preacurvește

cu

Eu însă vă spun că oricine își lasă nevastă și ia pe alta de nevastă preacurvește, afară de porneia.

În al doilea caz un alt verb poate completa elipsa. Mântuitorul nu și-a formulat însă astfel învățătura.

N-am să trag eu concluziile, vreau să văd cum înțelegeți acum aceste versete. Vă rog să-mi scrieți concluziile voastre dragi studenți ai Cuvântului, chiar sunt curios.

Acesta e un singur argument, dar unul foarte util. Mai sunt multe altele care ne pot limpezi și clarifica intenția Mântuitorului, dar dacă vă veți gândi atent la importanța sintaxei veți vedea că e enough food for thought. Aștept concluziile voastre și să-mi spuneți în ce fel vă ajută sau vă încurcă această observație.

PS: Aștept și observațiile mai marilor noștri într-ale gramaticii și sintaxei elene. Am verificat această informație din mai multe surse, dar nu strică să ai și alți experți mai apropiați care îți pot confirma sau infirma argumentele.

[1] Marriage et divorce dans l’evangile: Matthieu 19.3-12 et paralleles, 102-103

[2] http://www.religiousdebates.org/debates/0030/07.html, 14.09.2013