Despre poziția excepției „în afară de pricină de curvie” în Matei 5:32 și 19:9

În acest articol îmi propun să facem puțină hermeneutică a sintaxei. Sintaxa este o „ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinării cuvintelor în procesul vorbirii.” (dexonline.ro)  Nu e tot una a spune „câinele l-a mușcat pe stăpân” cu „stăpânul l-a mușcat pe câine.” Ordinea cuvintelor este esențială.

Matei este singurul evanghelist dintre sinoptici care introduce o clauză excepțională în textele în care Mântuitorul se adresează problemei divorțului. O face prima oară în predica de pe Munte (Matei 5) iar a doua oară în episodul pornit dintr-o discuție cu opozanții lui (Matei 19), episod paralel cu Marcu 10.

Atât în Matei 5:32 cât și în Matei 19:9 poziția excepției în frază rămâne nealterată. Cu siguranță acest lucru nu e la întâmplare. Ce putem spune despre poziția excepției din 5:32 este valabil și cu privire la 19:9 și vice-versa.

Nu doar că poziția excepției este identică în cele două versete plasate în două contexte diferite, dar și informația rostită anterior excepției, „oricine își lasă nevasta”, este identică.

E drept că informația de după excepție diferă parțial în cele două versete, dar acum ne vom ocupa strict de sintaxa excepției și de informația anterioară clauzei excepționale.

Jacques Dupont face următoarea observație cu privire la 19:9, valabilă și Continuă lectura

Reclame