Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11: o analiză a problemelor LXX (2)

Vârsta lui Metusala este o problemă menționată în scrierile patristice. Susținătorii TM amintesc acest argument ca fiind suficient pentru a dovedi că numerele LXX nu sunt de încredere întrucât ar înseamnă că Metusala a trăit 14 ani după potop. Augustin amintește de această problemă și crede că este vorba de o eroare de copiere făcută de traducătorii inițiali ai LXX (Civ. XV.11). În Codex Alexandrinus există o editare care corectează numărul 167 și scrie 187, număr găsit și în TM. Alexandrinus a fost copiat la 700 de ani aproximativ după traducerea inițială a LXX în Alexandria (281 î. Hr.), și, deși această greșeală este evidentă, aceasta nu a dispărut în copiere. Dacă Augustin are dreptate, atunci a. Codex Alexandrinus a fost copiat dintr-un manuscris foarte vechi al LXX și/sau b. scribii nu și-au permis nici măcar să facă corecturi sau emendări în cazurile evidente. În orice caz, cifra de 167 este greșită și de aceea în multe manuscrise septuagintare a fost înlocuită cu 187. Pentateuh Samaritean spune că Metusala avea 67 de ani la nașterea lui Lameh. La fel și cartea Jubileelor, carte ce a influențat cât se poate de clar numerele PS. Acest lucru face posibilă ideea ca manuscrisul care a fost folosit de autorul cărții Jubileelor și PS să fi avut cifra eronată 167. În acest caz, eroarea a mers mult mai în spate în procesul copierii, iar scribii inițiali ai LXX doar au copiat numerele din manuscrisul original. În orice caz, fără doar și poate, numărul corect este 187, iar asta este clar și din TM și din diferite manuscrise LXX, Flavius Josephus, Julius Africanus, Ieronim, Augustin și mulți alții. Prin urmare, această problemă ridicată în cazul LXX este una rezolvabilă.

Cea de-a doua problemă o reprezintă prezența unui patriarh total inexistent în TM și PS: Cainan, fiul lui Arfacșad (Geneza 11). În TM, Arfacșad îl naște pe Sela, pe când în LXX Arfacșad îl are ca fiu pe Cainan (e vorba de un al doilea Cainan, primul este în Geneza 5, dar cei doi nu trebuie confundați). Ca să complicăm problema, evanghelistul Luca îl amintește în genealogia Mântuitorului (Luca 3:36). Acest lucru ne poate indica faptul că Luca a folosit manuscrise grecești în compunerea listei genealogice. Cainan nu apare nici în lista lui Flavius Josephus deși acesta folosește numerele LXX și spune clar că a folosit manuscrise evreiești pentru a-și compune istoriile (faptul că are propriile traduceri a numelor în greacă arată că nu folosește un manuscris LXX).

Continuă lectura

Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11 (1)

NOTA BENE: Acest text nu are ca scop negarea autorității Scripturii, ci doar analizarea variantelor textuale. Aceasta este o muncă necesară în critica textuală, muncă aflată și în spatele textului primit (textus receptus) pe Noul Testament și găsită în edițiile critice și eclectice Nestle-Aland. În ce privește Geneza 5 și 11, încă nu a fost tranșată problema variantelor.

Încă din facultate, studiind vârsta omenirii i pe baza genealogiilor din Geneza 5 și 11, am observat, destul de repede, că există mai multe variante textuale care dau cifre diferite. Data creării Pământului propusă de episcopul Ussher în secolul XVII este încă folosită de mulți evanghelici, iar 4004 î. Hr. continuă să fie anul de referință pentru creație în multe hărți sau anexe ale Bibliei.

Desigur, acestui mod de calcul i s-a obiectat de mai bine de un secol că genealogiile nu sunt absolute și pot avea și persoane lipsă. Și dacă ar fi să fie persoane care, cumva, nu au ajuns în listă, nu cred că vorbim de zeci de generații. Astfel, tot putem să ne facem o idee generală despre durata omenirii conform Bibliei. Personal, ca mulți alți evanghelici, pornesc de la premisa că numerele date și persoanele sunt reale. Faptul că ni se dă vârsta tatălui la nașterea viitorului patriarh e unic în aceste genealogii și le transformă în cronogenealogii. Adică au scopul de a ne informa cu privire la durata istoriei omenirii. Este un mod simplu prin care poate fi ținută cronologia omenirii. Mie unul mi se pare genial de simplă și clară! Evident, cine nu este de acord cu această premisă nu prea mai are rost să citească ceea ce urmează să scriu. Însă toți scriitorii din perioada celui de-al doilea templu cât și cei patristici, evrei sau nu, au considerat că generațiile amintite sunt succesive. Eusebiu face referire la genealogiile asiriene dinainte de potop și arată că un punct comun este că sunt tot 10 generații amintite, deși numerele diferă (Eusebiu, Chronicon XXII).

Continuă lectura