NOTA BENE: Acest text nu are ca scop negarea autorității Scripturii, ci doar analizarea variantelor textuale. Aceasta este o muncă necesară în critica textuală, muncă aflată și în spatele textului primit (textus receptus) pe Noul Testament și găsită în edițiile critice și eclectice Nestle-Aland. În ce privește Geneza 5 și 11, încă nu a fost tranșată problema variantelor.

Încă din facultate, studiind vârsta omenirii i pe baza genealogiilor din Geneza 5 și 11, am observat, destul de repede, că există mai multe variante textuale care dau cifre diferite. Data creării Pământului propusă de episcopul Ussher în secolul XVII este încă folosită de mulți evanghelici, iar 4004 î. Hr. continuă să fie anul de referință pentru creație în multe hărți sau anexe ale Bibliei.

Desigur, acestui mod de calcul i s-a obiectat de mai bine de un secol că genealogiile nu sunt absolute și pot avea și persoane lipsă. Și dacă ar fi să fie persoane care, cumva, nu au ajuns în listă, nu cred că vorbim de zeci de generații. Astfel, tot putem să ne facem o idee generală despre durata omenirii conform Bibliei. Personal, ca mulți alți evanghelici, pornesc de la premisa că numerele date și persoanele sunt reale. Faptul că ni se dă vârsta tatălui la nașterea viitorului patriarh e unic în aceste genealogii și le transformă în cronogenealogii. Adică au scopul de a ne informa cu privire la durata istoriei omenirii. Este un mod simplu prin care poate fi ținută cronologia omenirii. Mie unul mi se pare genial de simplă și clară! Evident, cine nu este de acord cu această premisă nu prea mai are rost să citească ceea ce urmează să scriu. Însă toți scriitorii din perioada celui de-al doilea templu cât și cei patristici, evrei sau nu, au considerat că generațiile amintite sunt succesive. Eusebiu face referire la genealogiile asiriene dinainte de potop și arată că un punct comun este că sunt tot 10 generații amintite, deși numerele diferă (Eusebiu, Chronicon XXII).

Continuă lectura →