Când mințim devenim hoții adevărului

Minciuna e furt. Necalificat. Când mințim devenim răpitorii adevărului. Îl sechestrăm, îl mutilăm, îl legăm și-l ținem departe de cei care și-ar schimba părerea despre noi dacă l-ar cunoaște.

Minciuna reflectă dragostea pe care o persoană și-o poartă. Cu cât o persoană este gata să mintă mai mult, cu atât este mai egoistă. Motivul pentru care mințim este să nu fim văzuți într-o lumină negativă de către cei ce vor afla adevărul, așa că alegem calea cea mai ușoară: minciuna.

Sechestrăm adevărul și îl facem să devină adevărul nostru și numai al nostru. Proprietatea noastră. Arătăm în schimb când prețuim mai mult opinia publică decât relația cu Dumnezeu arătăm pe cine iubim cu adevărat: persoana și imaginea noastră. Chiar minciunile noastre ne descoperă acest adevăr.

Paradoxul este că libertatea noastră depinde de libertatea adevărului. Când răpim adevărul și-l ținem ostatic ne facem pe noi înșine ostatici. Devenim ostaticii minciunii și suntem încătușați împreună cu adevărul. Libertatea nu poate fi cunoscută decât în momentul în care adevărul este cunoscut. Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera… Continuă lectura

Reclame

În fiecare credincios se află un eretic

E imposibil ca cineva să înțeleagă corect toate doctrinele biblice. Oricât de „curați” și ortodocși ne-am crede, niciunul nu va putea să înțeleagă perfect fiecare învățătură în parte. Desigur, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm să înțelegem intenția autorilor și a Autorului Scripturii, nu înseamnă că nu trebuie să ne luptăm cu procesul exegetic și hermeneutic ca să vedem care sunt argumentele și în ce direcție ne îndreaptă acestea.

Fac această afirmație curajoasă pentru a anula orice atitudine de superioritate a vreunuia dintre noi care ar fi ispitit să creadă că cineva  ar putea fi în posesia doctrinei ortodoxe absolute Continuă lectura