În lumea mea de cutiuțe…

am una pentru toți. Mari. Mici. Pătrate. Rotunde. De toate formele (e drept, majoritatea sunt pătrate). Toate catalogate. Niciunul nu scapă de cutiile mele. Am una chiar și pentru Dumnezeu. V-am spus că nu scapă nimeni. Da, oamenii sunt atât de simpli, o acțiune e destul ca să iau o decizie cu privire la ei. Imediat știu în ce cutie să-i pun.

Sunt bine aranjate. Am o peșteră secretă unde le țin. Am colțul păcătoșilor unde țin toate cutiile cu ăștia răi. Am o cutie pentru fiecare mincinos în parte. M-ai mințit, nu te mai iert. Ești condamnat pe veci să stai acolo, în cutia ta din colțul mincinoșilor. Nu contează cine ești, m-ai rănit, la colț cu tine. Cine ești tu să îți permiți să mă rănești pe mine?

Am un colț pentru cei lipsiți de educație. Dacă n-ai parte de carte, atunci ai parte de o cutie. Pe ăștia nici nu-i bag în seamă. Ce să vorbească ei cu o personalitate ca mine?

Mai am un loc pentru cei care mă calcă pe bătături. Pur și simplu nu vor să înțeleagă că ei greșesc și eu am dreptate. Ăștia au cele mai pătrate cutii. De fiecare dată când dau de vreo cutie din asta mă tai în colțurile ei. Nu trec prea des pe aici, vă dați și seama de ce.

Mai am un loc pentru cutiile rotunde. E o plăcere să stai în compania asta. Niciun colț, absolut niciun colț, nicio zgârietură. Cui nu i-ar plăcea asta?

Mai am colțul oamenilor importanți, colțul lingăilor, colțul urii și multe altele.

În centru se află însă o cutie tare specială. E o cutie uzată și găurită. Scrie multe pe ea: îngăduință, iertare, acceptare de sine, iubire, toleranță. E și cea mai mare cutie dintre toate. Prin găurile ei transpiră multe. Minciuni, subiectivism, răutate, bunătate, dragoste, ură, mândrie, curvie, ce vreți voi. E cutia cu care am fost cel mai îngăduitor. N-o curăț niciodată, nu mă ating de ea să n-o supăr cumva. Da, ați ghicit, e cutia mea, doar a mea.

N-o să spun nimănui despre cutiuțele mele, nimeni nu trebuie să știe de ele și cu atât mai mult nimeni nu trebuie să știe în ce cutie l-am pus. E peștera mea și sunt cutiile mele. Toți oamenii au loc în ele. În lumea mea de cutiuțe nimeni nu scapă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s