1700 de ani de la Niceea: Cristos, Constantin și Crezul

Articol publicat în revista Ad Fontes al Asociației 5 Sola

În 2025 se împlinesc 1700 de ani de la conciliul de la Niceea. Acesta a început pe 20 mai 325 d. Hr. și s-a întins pe o perioadă de aproximativ două luni. După calendarul gregorian, data ar fi fost 22 mai. Niceea se afla la 140 de km de Constantinopol, oraș fondat în 324 d. Hr. pe vechea colonie grecească Byzantium. În 330 d. Hr., orașul lui Constantin (Constantinopol) urma să devină noua capitală a Imperiului Roman. Schimbările politice și religioase din imperiu ce s-au întâmplat la începutul secolului IV erau fără precedent.

La începuturi, creștinismul a fost perceput de către romani ca o grupare sau sectă iudaică. Un episod esențial care a dus la distanțarea dintre creștinism și iudaism a fost distrugerea templului în anul 70 d. Hr. Ulterior, creștinismul a ajuns să fie mai răspândit decât iudaismul în imperiu. Spre deosebire de iudei, creștinii erau puternic orientați spre răspândirea Evangheliei printre toate națiunile, indiferent de etnie. Prozeliții dintre neamuri trebuiau să devină iudei, însă în cazul noilor convertiți creștini aceștia nu trebuiau să adopte o altă naționalitate. Acest zel i-a făcut să fie o țintă a romanilor. De aceea, timp de trei secole au fost numeroase valuri de persecuție mai lungi sau mai scurte. În ciuda acestora, mesajul Evangheliei a devenit tot mai răspândit în întregul imperiu. Contextul prielnic al păcii romane (impuse prin forță), al drumurilor circulabile și al unei limbi comune vorbite în întregul imperiu roman (limba greacă) a dus la răspândirea creștinismului în tot imperiul și dincolo de el. Elementele descrise anterior sunt elemente ale globalizării care, în sine, nu este rea sau bună.  În acest context a hotărât Dumnezeu să-l trimită pe Fiul Său în lume, pe când Iudeea și Galileea erau parte a Imperiului Roman. Astăzi experimentăm libera circulație și comunicarea rapidă printr-o limbă comună (engleza) cu o răspândire mult mai mare decât în primul secol.

Continuă lectura

Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11: argumente pentru numerele Septuagintei (4)

Acest articol este al patrulea din această serie, vezi articolele anterioare.

De ce ar fi îndrăznit și dorit iudeii să schimbe numerele din Geneza 5 și 11? Motivele pot fi multiple. Unele argumente sunt doar speculații sau propuneri pe când altele sunt mai clare. Dar înainte de a discuta motivele, iată câteva exemple care arată că iudeii n-au avut o problemă în a schimba numerele din TM:

  1. Cronologia Seder Olam Rabbah și Cartea Jubileelor arată că n-au avut o problemă să schimbe cronologia textului original. Distrugerea Ierusalimului cade la 490 de ani de la distrugerea primului templu. Seder Olam Rabbah plasează distrugerea celui de-al doilea templu în 68 d. Hr., și nu 70 d. Hr. cum este corect istoric. Argumentul nu depinde de Geneza 5 și 11, dar arată cât se poate de clar disponibilitatea rabinilor să modifice numerele fără rușine. În felul acesta au legat cei 490 de ani din Daniel 9:25-26 de a doua distrugere a Ierusalimului, pe când Daniel leagă în mod clar de venirea lui Mesia. Ca iudeii să poată face asta, au pus distrugerea primului templu în 432 î. Hr., dată imposibilă. Primul templu a fost distrus în 586 î. Hr. Reconstruirea zidurilor Ierusalimului, în vremea lui Neemia și Ezra, a avut loc în a doua jumătate a secolului V î. Hr. Această măsluire de ani este cât se poate de evidentă în cronologia iudaică scrisă în secolul II d. Hr. în Seder Olam Rabbah. Anul creației pe care îl adoptă această cronologie este 3761 î. Hr., cifră incogruentă inclusiv cu TM. Ideile că dacă un cuvânt ar fi fost scris greșit de un masoret, sulul nu mai era folosit este departe de realitate. Și dacă ar fi adevărat, schimbările acestea au avut loc în perioada pre-masoretică, deci ar fi anacronic să aplicăm un standard din perioada masoretică în perioada pre-masoretică.
  2. Avem multiple exemple de Tiqqunei Soferim în VT, anumite fraze care sunt schimbate intenționat pentru că scribul sau altcineva n-a putut accepta anumite expresii. Unele dintre aceste observații au fost făcute chiar de către rabini importanți. Cel mai evident exemplu este soția lui Iov care, în TM, îi spune acestuia să-l binecuvânteze pe Dumnezeu și să moară. La fel este schimbat și în dreptul lui Satan. Textul nu are sens și avem manuscrise care au „blestemă” în loc de „binecuvântează.” Dacă au avut curajul să facă asta cu aceste expresii, asta arată că ar fi fost iudei care n-ar fi avut nicio problemă să schimbe și anumite vârste sau cifre. Pentru mai multe exemple, vezi tabelul de mai jos preluat de AICI.
Continuă lectura

Categorii doctrinare: cum să distingem între principiile esențiale și secundare

Cum facem distincția între decizii mari și mici? Cum ne raportăm la cei față de care avem diferențe doctrinare? Care diferențe sunt esențiale și care sunt secundare? Stabilirea unor categorii care să ne ajute să luăm decizii etice, practice și doctrinare ne poate fi de mare folos. De-a lungul anilor am gândit un sistem împărțit în patru categorii, care poate, desigur, suferi modificări. M-am gândit să-l împărtășesc, poate vă este de folos.

  1. Principii esențiale (fundamentale)

În această categorie intră principiile fără de care cineva nu poate fi numit creștin. La începutul secolului XX, un grup de creștini au scris „The Fundamentals: A Testimony To The Truth”, o colecție de 90 de eseuri. Scopul acestor volume a fost să articuleze principiile fundamentale ale creștinismului protestant. De la acest titlu a apărut ulterior denumirea de fundamentalist, folosită astăzi, mai mult sau mai puțin, cu sens peiorativ. Există o categorie de principii în orice domeniu care nu sunt discutabile. „Negociem orice, dar nu și principii”, spunea politicianul Corneliu Coposu. Pentru asta a fost gata să sufere închisoarea la canal, același loc în care a fost închis și bunicul meu. Sistemul de valori e ce determină aceste principii în cazul fiecăruia. Ca pastor și creștin, există câteva principii esențiale de la care nu pot face rabat. În această categorie trebuie puse principiile fără de care cineva nu poate fi considerat creștin. Poate fi cineva considerat creștin dacă nu crede în trinitate? Unii ar zice da, eu nu sunt de această opinie. Aceasta a fost, într-un anumit fel, întrebarea la care au încercat să răspundă autorii „fundamentelor”.

Continuă lectura

Vârsta omenirii și variantele textuale din Geneza 5 și 11: argumente pentru numerele Septuagintei (3)

Am rămas dator cu acest articol pe care îl aveam scris, dar nu l-am pus pe blog. Primele două părți au fost postate acum câțiva ani.

În acest articol vom privi la problemele TM și totodată la argumente care arată că numerele LXX sunt cele originale. TM are la bază un singur manuscris complet: Codex Leningradensis (1008-1009 d. Hr.). Este cel mai timpuriu text ebraic întreg, iar la acesta se adaugă codex Aleppo (aproximativ 920 d. Hr.) și Cairensis (pe colofonul său este indicat anul 895 d. Hr.), ambele incomplete și de origine masoretică. Manuscrisele LXX sunt cu 5-6 secole mai vechi. Deși există multe manuscrise timpurii care confirmă în cea mai mare parte TM (mai ales manuscrisele de la Marea Moartă), nu avem fragmente timpurii de la Qumran cu Geneza 5 și 11. În ce privește manuscrisele grecești, cele mai importante sunt codex Alexandrinus, Vaticanus și Sinaiticus. Pe lângă aceste codice, există alți autori și mai timpurii care citează numerele LXX. Flavius Josephus urmează LXX, la fel și Demetrius, Eupolemus, Hipolit al Romei, Iuliu Africanul și mulți alții. Primul care adoptă numerele TM este Ieronim (a doua jumătate a secolului IV d. Hr.), traducătorul Vulgatei. Acesta a avut un rol esențial în faptul că TM a devenit textus receptus.

Continuă lectura

Does the date of the Exodus matter?

You can read the text of the video below

One of the most heated debates in the Christian community is the date of the Exodus. It is a topic of interest not only for Christians, but for Jews, Muslims and even agnostics and atheists. The Exodus is the most referenced event in the Old Testament. The reliability of Scripture stands or falls with it.

Some say the Exodus never happened. As a maximalist, I believe it happened. One of the most important questions is: when did the Exodus take place? This debate involves Biblical studies, textual criticism, archaeology, apologetics and much more. It has all the ingredients. That’s why it’s so complex. What maximalists can agree upon is that the Exodus took place, that much we know. Then why does the date of the Exodus matter so much?

I think the main reason is apologetic. I read on a Facebook group the message of a saddened wife. Her husband dropped out of faith because of not seeing reliable evidence for the Exodus. She wrote the following:

Continuă lectura

Ce s-a întâmplat cu grădina Edenului?

The pre-flood world is fascinating. Obviously, we don’t have as much info about it as we’d want. In the creation story, the author takes a good bit of space to present the Garden God created: a lush paradise on Earth in which the first couple lived. But God also lived in the Garden, together with his heavenly host and the first couple. Genesis does not clearly state that, but looking at texts like Isaiah 14, Ezekiel 28 and Revelation 21 and 22 we can see that God created the Garden for himself as well. For further reading, I would recommend the writings of Michael Heiser.

Continuă lectura

Why did God create the tree of life?

Genesis 2:9 says: And out of the ground the Lord God made to spring up every tree that is pleasant to the sight and good for food. The tree of life was in the midst of the garden, and the tree of the knowledge of good and evil.

Continuă lectura

Fața războiului va învinge fața lui Putin

NB: Am scris acest text în dimineața zilei de 26.02.2022, la două zile după începerea războiului. Am zis să aștept ca să nu vorbesc la cald. Sunt tot mai convins de această părere. Rețineți, e doar o părere.

Invazia rusă a Ucrainei ne-a șocat pe toți. Ucrainenii cât și rușii au fost la fel de șocați. Chiar și mulți soldați ruși n-au știut spre ce se îndreaptă. Este încă devreme să vorbim de o victorie militară de o parte sau alta, dar, dincolo de războiul armatelor, se știe deja învingătorul moral: Ucraina fără doar și poate. Rusia a invadat un vecin pașnic. Acest vecin am fi putut fi noi, românii. Slavă Domnului că nu ne învecinăm cu rușii deși ei vor să se învecineze cu noi.

Puterea și anii lungi la putere i-au luat mințile lui Putin. În loc să se înțelepțească, vârsta l-a făcut și mai nesăbuit. Deceniile de putere i-au oferit ocazia să se înconjoare cu yesmeni, să controleze media și să sugrume (la propriu în unele cazuri) opoziția. Ce să mai vorbim de echilibrul puterilor în stat, e total absent. Putin face mișcări militare nesăbuite care costă mii de vieți deja, iar asta nu poate arăta decât disperarea lui. După planurile coapte la Kremlin în ultimii ani, sfătuitorii militari au estimat o incursiune militară de câteva zile până va cădea Kyivul. Socoteala de la Kremlin nu se potrivește cu cea de la Kyiv. Invazia aceasta este o nebunie criminală.

Continuă lectura

The author and audience of Hebrews

Please see my previous post on Paul’s 5th missionary trip as it connects well with this one. The purpose of this post is not to delve too much in the arguments, but to present a chronological and contextual frame for the writing of the epistle to the Hebrews. I shall approach the arguments in more debth in another post hopefully.

While the Neronian persecution is taking place (64-68), another major event is happening: the Jewish-Roman war (66-73). The Jewish Christians left Jerusalem and moved temporarly to Pella (according to Eusebius; also Josephus mentions many important Jews leaving Jerusalem once they had the opportunity – Jewish War 6.5.3), on the E side of the Jordan. Some remain in the proximity of their homes, but as time passes, it’s getting obvious that the Romans will win the war and possibly destroy the city. Therefore, most of them decide to move on with their lives. The largest Jewish communities were in Alexandria (Egypt), Babylon, Rome, and Asia Minor. But they weren’t only Jewish, they were Jewish Christians. Therefore, it makes all the sense in the world for them to move where there is a Jewish Christian community. In Asia Minor, the biggest Jewish community was in Ephesus, and that is where the largest Christian community was as well. Therefore, a good size of the group moved to Asia Minor, many of them in Ephesus. It is possible that some Jewish Christians made this move soon after the failed siege of Cestius Gallus in September-October 66. The fact that this was so is indicated by the Church tradition that tells us that apostle John, together with the Lord’s mother, moved to Ephesus. If such an important leader moves, it is very likely that others will follow him. It is probable that John postponed the move as much as possible, and moved to Ephesus only when the distruction of Jerusalem was obvious or it happened. At the end of 66 and in 67, the fall of Jerusalem was far from obvious. On the contrary, the Jews were rejocing over their victories while one of the best legions was being relocated from Britania to the oposite side of the empire. 

Continuă lectura

„Acts 29”: Paul’s 5th missionary trip

Luke finishes the book of Acts in Rome, with Paul under house arrest. Yet Paul’s life doesn’t finish there. We get some good clues and information from the epistles written after Acts 28 and some hints from the Church Tradition. There will be plenty of arguments that aren’t explained here since this is only the narrative, but if you look at the references, you will find clues there. After this post, we will look into the audience and authorship of the epistle to the Hebrews because I think it ties really well with the 5th missionary trip. Put in a narrative way, here is how Paul’s 5th missionary trip looks as we put together the information we have in 1 Timothy, Titus and 2 Timothy.

Paul was released from the house arrest in Rome (Acts 28) somewhere around 61-62 AD. I don’t think he made it to Spain as we don’t have proof of that from the epistles (yes, I am aware of some Church Fathers hinting at that). We only have his desire stated in Romans 15. Also, Spain would be a major endevour that would take a lot of time and that wouldn’t leave enough time for the places we do know Paul visited.

Continuă lectura