Pe 29 ianuarie 2016, tata socru, tatăl Alinei, a părăsit lumea aceasta la 5:20. S-a născut într-o familie simplă de țărani în 1956. Dar el a fost un adevărat gentleman născut la țară. I-a plăcut cartea, să citească și să cunoască. A fost un bărbat cu un extraordinar simț practic. Putea să-ți repare aproape orice. Și putea să facă din nimic ceva util.

A muncit din copilărie ca să suplinească escapadele etilice ale tatălui său. A făcut de toate. A lucrat la CAP, a fost profesor suplinitor, la CFR și cea mai mare parte a lucrat într-o stație de extracție de petrol. A muncit din greu pentru a-și susține familia și a fost un exemplu de statornicie și sacrificiu pentru întreaga familie.

Nu era persoana care doar dădea din cap ca să-i mulțumească pe alții. De-asta a refuzat mulți ani să se pocăiască pentru că avea nevoie să fie sigur pe ceea ce crede și nu privea lucrurile cu ușurătate. Crescut și educat în regimul comunist, a îmbrățișat ateismul, dar prin exemplul soției și prin studiul atent al existenței lui Dumnezeu, a hotărât să-și predea viața Mântuitorului.

A fost un om care prefera să lase de la el fie o vorbă, fie un ban. Prefera să iasă în pierdere decât să se certe. Boala pe care a avut, SLA (scleroză laterală amiotrofă), l-a făcut să se simtă inutil din moment ce nu mai putea să facă absolut nimic, nici măcar să aibă grijă de sine. De aceea se simțea, deși nu n-a spus-o, o povară pentru familie. El, cel de care au depins alții atâția ani, depindea la rândul său de alții acum în cele mai elementare nevoi. Dumnezeu l-a curmat de o suferință lungă precum au avut alții și a murit liniștit, onorabil, iubit de familie și împăcat  cu Dumnezeu și cu semenii.

În ultimele sale clipe, murind de ziua mamei mele, i-a zis mamei soacre să-i scrie în locul lui și au schimbat câteva rânduri cu 5-6 ore înainte de a muri. În aceeași noapte, pe când mama soacră stătea neobosită lângă el, n-a putut să-și înfrângă instinctul de a nu se gândi întâi la alții și-i tot spunea să se culce liniștită și să nu se mai obosească pentru el. A murit ca un adevărat gentleman. Așa ceva e rar întâlnit astăzi indiferent că vorbim de mediul urban sau de cel rural.

Asta am văzut și la el și la mama și la copiii lor. Mereu cu gândul la alții pentru că tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel. Asta-l face pe un bărbat un adevărat gentleman. Muțumim, tată, pentru exemplul pe care ni l-ai arătat până în ultima clipă!