Copleșirile unui prospăt tătic

De azi lumea mea s-a schimbat. Am devenit părinți. E o responsabilitate copleșitoare. Am primit această responsabilitate cu mare teamă. De azi înainte va exista o ființă pe pământul acesta care va fi total dependentă de mine. Slavă Domnului că alături de mine este și Alina.

Și totuși mă simt copleșit gândindu-mă că de mine, muritorul, depinde totalmente un suflet.

E dependent.

E neputincios.

E fragil, atât de fragil că am impresia că dacă-l iau în brațe mi se frânge printre degete. Continuă lectura