Vârsta lui Metusala este o problemă menționată în scrierile patristice. Susținătorii TM amintesc acest argument ca fiind suficient pentru a dovedi că numerele LXX nu sunt de încredere întrucât ar înseamnă că Metusala a trăit 14 ani după potop. Augustin amintește de această problemă și crede că este vorba de o eroare de copiere făcută de traducătorii inițiali ai LXX (Civ. XV.11). În Codex Alexandrinus există o editare care corectează numărul 167 și scrie 187, număr găsit și în TM. Alexandrinus a fost copiat la 700 de ani aproximativ după traducerea inițială a LXX în Alexandria (281 î. Hr.), și, deși această greșeală este evidentă, aceasta nu a dispărut în copiere. Dacă Augustin are dreptate, atunci a. Codex Alexandrinus a fost copiat dintr-un manuscris foarte vechi al LXX și/sau b. scribii nu și-au permis nici măcar să facă corecturi sau emendări în cazurile evidente. În orice caz, cifra de 167 este greșită și de aceea în multe manuscrise septuagintare a fost înlocuită cu 187. Pentateuhul Samaritean notează că Metusala avea 67 de ani la nașterea lui Lameh. La fel și cartea Jubileelor, carte ce a influențat cât se poate de clar numerele PS. Acest lucru face posibilă ideea ca manuscrisul care a fost folosit de autorul cărții Jubileelor și PS să fi avut cifra eronată 167. În acest caz, eroarea a mers mult mai în spate în procesul copierii, iar scribii inițiali ai LXX doar au copiat numerele din manuscrisul original. În orice caz, fără doar și poate, numărul corect este 187, iar asta este clar și din TM și din diferite manuscrise LXX, Flavius Josephus, Julius Africanus, Ieronim, Augustin și mulți alții. Prin urmare, această problemă ridicată în cazul LXX este una care are o soluție clară și ușoară, trebuie doar acceptată.

Cea de-a doua problemă o reprezintă prezența unui patriarh total inexistent în TM și PS: Cainan, fiul lui Arfacșad (Geneza 11). În TM, Arfacșad îl naște pe Sela, pe când în LXX Arfacșad îl are ca fiu pe Cainan (e vorba de un al doilea Cainan, primul este în Geneza 5, dar cei doi nu trebuie confundați). Ca să complicăm problema, evanghelistul Luca îl amintește în genealogia Mântuitorului (Luca 3:36). Acest lucru ne poate indica faptul că Luca a folosit manuscrise grecești în compunerea listei genealogice. Cainan nu apare nici în lista lui Flavius Josephus deși acesta folosește numerele LXX și spune clar că a folosit manuscrise evreiești pentru a-și compune istoriile. În două surse diferite, Flavius Josephus scrie că face propria traducere din scrierile ebraice, în Antichități Iudaice 10.218 și Împotriva lui Apion 1.1. Faptul că face propriile traduceri ale numelor în greacă (multe nume din VT nu sunt transcrise la fel ca în LXX) arată că nu folosește un manuscris LXX, ci se bazează pe documente scrise în ebraică.

Cele mai timpurii dovezi ale faptului că acest Cainan a fost parte a manuscriselor inițiale vin din Cartea Jubileelor și numerele cronografului Demetrius. Cartea Jubileelor (scrisă în jurul anului 160-150 î. Hr.) îl amintește pe Cainan ca fiu al lui Arfacșad. Deși cronologia este diferită, numele și ordinea patriarhilor este identitică tuturor tradițiile textuale, cu excepția cazului lui Cainan care apare în LXX și în Cartea Jubileelor. Cainan este prezentat ca personaj negativ întrucât a redescoperit idolatria după potop când a citit niște inscripții antedeluviene (Cartea Jubileelor 8). Evident că este o carte plină de ficțiune iudaică, dar ordinea și numele patriarhilor nu sunt schimbate. Este o carte scrisă în ebraică, pentru o audiență iudaică. De altfel, Cartea Jubileelor era cinstită și foarte citită în comunitatea de la Qumran. Numărul de manuscrise găsite, 15, e întrecut doar de Psalmi, Deuteronom, Isaia, Exod și Geneza. Cronologia este determinată de ciclul de jubilee. Prin urmare, adăugarea ulterioară a unui patriarh ar fi dat peste cap tot ciclul de jubilee, ceea ce ar fi distrus fix scopul pentru care a fost scrisă cartea. Acest lucru e o dovadă a faptului că patriarhul Cainan a fost parte a cărții încă de la începutul compoziției acesteia.

A doua dovadă a existenței lui Cainan vine de la iudeul Demetrius. Acesta a trăit în Alexandria și și-a scris cronografia în timpul domniei lui Ptolemeu IV (221-204 î. Hr). Clement al Alexandriei (150-215 d. Hr.) și istoricul Eusebiu (260-340 d. Hr.) citează numerele acestuia de la Adam până la potop, de la potop la Avram și de la Avram la Exod. Totalul oferit de acesta rezultă doar dacă îl include și pe Cainan. Lucrul acesta reiese din citarea lui Clement (Stromata I.21:141) și Eusebiu (Praeparatio Evangelica IX.21). Eusebiu citează afirmația lui Demetrius că de la Adam până la intrarea lui Iacov în Egipt sunt 3624 de ani. Acest număr îl include, în mod obligatoriu, pe Cainan, altfel nu ar rezulta această sumă. Prin urmare, la 60 de ani aproximativ de la traducerea Pentateuhului în greacă, Cainan este prezent în manuscrisele folosite de Demetrius. Nu se poate vorbi, cum au propus unii, de o adăugare ulterioară în manuscrise. Da, cel mai probabil este că Demetrius, fiind evreu elenizat ce locuia chiar în Alexandria (locul traducerii), să fi folosit un manuscris LXX. Acesta scrie din generația primelor manuscrise traduse în greacă, dintr-un oraș în care se găseau destule cărți pentru studiu și dintr-o comunitate evreiască mare a diasporei.

Un alt autor care are aceleași numere ca Demetrius este Eupolemus. Iată ce spune Henry B. Smith Jr., unul dintre cei care a scris mai multe articole pe cronologia din Geneza 5 și 11, despre Eupolemus:

Eupolemus used the LXX, and since he was a high–ranking Jerusalem official, this indicates both the LXX and the longer chronology were embraced in Israel proper. Because of his status, he also had access to and used Hebrew texts, writing in a “koine Judaeo-Greek” with a “strong Hebrew flavor” (Wacholder 1974, pp. 12–13, 246–248, 256–257; Holladay, p. 95, 99, nn. 2–3). Fallon adds: “… Eupolemus has also used the Hebrew text, as his rendering of the name Hiram indicates… use of the Hebrew text is further indicated by his translation of terms that the Septuagint has merely transliterated” (pp. 862–863; Holladay, p. 101 n. 15). Josephus’ praise of Eupolemus’ work (Against Apion 1:23) also supports the accuracy of his chronology. Eupolemus’ writing and chronological statements would have been under intense scrutiny in Jerusalem. He was an official delegate sent to Rome by Judas Maccabeus in 161 BC (Holladay 99, n.6). Since he “belonged to one of the leading priestly families of Jerusalem” (Holladay, p. 93), he would have had access to Hebrew scrolls in the Temple library. Eupolemus would never have used the LXX’s primeval chronology unless it closely matched the Hebrew text(s) of Genesis available to him. His choice of an erroneously inflated LXX chronology would have embarrassed the priesthood, his family, and the nation. His writing, chronology, place of residence and status strongly indicate there were Hebrew texts in Jerusalem with the longer chronology in the 2nd century BC.¹

Anul creației care rezultă din numerele lui Eupolemus este identic cu cel al lui Demetrius (5307 î. Hr.), însă acesta nu dă numerele defalcat, ci de la anul al cincelea al domniei lui Demetrius I (aproximativ 158 î. Hr., perioada în care scrie Eupolemus) spune că sunt 5149 de ani. Însă ca numerele sale să fie identice cu ale lui Demetrius pe o perioadă atât de lungă, este nevoie să fi folosit aceeași sursă cronologică. Față de Demetrius care trăia în diaspora (dacă acceptăm consensul că acest Eupolemus este acela amintit în cartea Macabei), Eupolemus era o persoană ancorată în comunitatea iudaică din Ierusalim care avea acces și cunoștința necesară să citească atât greacă cât și aramaică, destul de probabil și ebraică. Prin urmare, ca dovadă indirectă, putem spune că și Eupolemus îl include pe Cainan în numerele sale. Acesta a scris într-o perioadă similară cu data scrierii cărții Jubileelor.

Așadar, dovezile pentru prezența lui Cainan provin din surse foarte timpurii atât pe filieră ebraică (Cartea Jubileelor) cât și pe filieră de manuscrise grecești. La acestea se adaugă și mărturia lui Luca. Unii dintre cei care nu cred în autenticitatea celui de-al doilea Cainan au încercat să argumenteze că de fapt acest Cainan nu apare în manuscrisul original al lui Luca. Dovada? Chiar unul dintre cele mai vechi manuscrise ale lui Luca, P75 (aproximativ 175-225 d. Hr.). Acesta, susțin multiple surse, nu conține numele lui Cainan. Bun, deci gata, problema e clară, nu? Nu e chiar așa de simplu totuși. De fapt, P75 are un gol în dreptul Luca 3:36, iar Nestle Aland 28 (NA 28) scrie: – P75 vid (videtur). Ce înseamnă asta? Videtur, în aparatul critic NA 28, are sensul de aparent, nesigur, probabil. Cratima (–) este simbolul pentru absență. Prin urmare, NA 28 notează că numele lui Cainan din Luca 3:36, în P75, este aparent absent. Bun, ori e absent ori nu e. De ce aparent absent? Pentru că această concluzie se bazează de fapt pe o posibilă reconstrucție a Luca 3:36 în P75, nicidecum pe o absență totală a numelui Cainan (Cainam în unele manuscrise grecești). Ce înseamnă asta? Pe baza literelor disponibile și a locației lor, a stilului de scriere, se încearcă o rescriere a textului complet pe baza celorlalte manuscrise. Astfel, se fac niște posibile estimări. Problema cu manuscrisele creștine până în secolul IV d. Hr. este că nu au avut parte de cei mai buni scribi și spațierea nu poate fi aproximată cu exactitate de paleografi (cercetătorii scrierilor antice). Ba mai mult, unele manuscrise sunt atât de fragmentate (doar câteva litere lizibile) încât pot fi confundate cu alte texte. Asta e ce propun Smith și Udd cu privire la P75 și Luca 3:36. Consideră că micul fragment rupt și găsit lipit la începutul manuscrisului e de fapt parte din Luca 1:33-34.² Fie aceasta e situație, fie Cainan a fost parte din P75 doar că textul e absent din manuscris, iar reconstrucția a fost aproximată greșit. În orice caz, nu avem textul complet a Luca 3:36 în P75 ca să spunem că e absent din manuscris. Și chiar dacă ar fi așa, avem mărturia altor manuscrise chiar dintr-o perioadă similară sau chiar mai timpurie în care Cainan apare. Smith și Udd argumentează că P4 conține numele lui Cainan deși doar două litere sunt lizibile.

Pe baza dovezilor, cred că al doilea Cainan trebuie inclus în lista patriarhilor deși lipsește din TM. Însă, chiar dacă cineva crede că nu trebuie inclus, asta nu înseamnă că vârsta anilor din LXX trebuie automat respinsă. În fond, Josephus, Africanus, Eusebiu și câțiva alții nu-l includ pe Cainan, dar folosesc numerele LXX. În ce privește Metusala, e clar că a fost o problemă timpurie de copiere care poate fi ușor explicată și rezolvată.

---

1. Henry B. Smith Jr., „The Case for the Septuagint’s Chronology in Genesis 5 and 11”, The Proceedings of the International Conference on Creationism 8, nr. 1 (2018): 123. https://doi.org/10.15385/jpicc.2018.8.1.14.https://digitalcommons.cedarville.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1003&context=icc_proceedings, accesat 9.09.2021. ↩︎
2. Pentru a vedea întreaga argumentație, citește On the authenticity of Kainan, son of Arphachshad by Henry B. Smith Jr., Kris J. Udd. DBSJ 24 (2019): 119–154. ↩︎