Când ajung în prezența lui Dumnezeu nu realizez că sunt păcătos într-un sens nedefinit, ci înțeleg deodată și-mi concentrez atenția asupra păcatului dintr-un anumit domeniu al vieții mele. Omul poate spune ușor:”O, da sunt un păcătos”, dar când ajunge în prezența lui Dumnezeu, nu se poate descurca cu o astfel de afirmație generală și nedefinită. Vinovăția lui se concentrează asupra unui păcat anume și ne dăm seama, ca și isaia, cum suntem în realitate. Acesta este întotdeauna semnul că un bărbat sau o femeie se află în prezența lui dumnezeu. Acolo nu există niciodată un sens vag al păcatului, ci concentrarea atenției asupra păcatului dintr-un domeniu specific, personal. Dumnezeu începe convingându-ne de vinovăție exact în acel lucru fixat în mintea noastră care ne este arătat de Duhul Sfânt; dacă ne vom recunoaște vinovăția în acea problemă, El ne va conduce mai adânc, unde ne va arăta marea noastră dispoziție de a păcătui care se află la baza acesteia. Așa procedează Dumnezeu întotdeauna cu noi când ne aflăm în mod conștient în prezența Lui.
Această experiență a concentrării atenției asupra păcatului este la fel de valabilă pentru oricine: atât pentru cei mai mare sfinți, cât și pentru cei mai mari păcătoși. Când un om este pe prima treaptă a experienței, el poate spune: „Nu știu unde am greșit”, dar Duhul lui Dumnezeu îi va arăta acest lucru. Efectul viziunii sfințeniei Domnului asupra lui isaia a fost să-l facă să-și dea seama că el este de fapt „un om cu buze necurate”. „Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.” (6:7). Acolo unde s-a concentrat păcatul trebuie aplicat focul curățitor.

Preluat din Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt de Oswald Chambers, 3 iulie

Publicitate

Partajează asta:

• Tweet
• 
• Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Similare