Acest articol este al patrulea din această serie, vezi articolele anterioare.

De ce ar fi îndrăznit și dorit iudeii să schimbe numerele din Geneza 5 și 11? Motivele pot fi multiple. Unele argumente sunt doar speculații sau propuneri pe când altele sunt mai clare. Dar înainte de a discuta motivele, iată câteva exemple care arată că iudeii n-au avut o problemă în a schimba numerele din TM:

1. Cronologia Seder Olam Rabbah și Cartea Jubileelor arată că n-au avut o problemă să schimbe cronologia textului original. Distrugerea Ierusalimului cade la 490 de ani de la distrugerea primului templu. Seder Olam Rabbah plasează distrugerea celui de-al doilea templu în 68 d. Hr., și nu 70 d. Hr. cum este corect istoric. Argumentul nu depinde de Geneza 5 și 11, dar arată cât se poate de clar disponibilitatea rabinilor să modifice numerele fără rușine. În felul acesta au legat cei 490 de ani din Daniel 9:25-26 de a doua distrugere a Ierusalimului, pe când Daniel leagă în mod clar de venirea lui Mesia. Ca iudeii să poată face asta, au pus distrugerea primului templu în 432 î. Hr., dată imposibilă. Primul templu a fost distrus în 586 î. Hr. Reconstruirea zidurilor Ierusalimului, în vremea lui Neemia și Ezra, a avut loc în a doua jumătate a secolului V î. Hr. Această măsluire de ani este cât se poate de evidentă în cronologia iudaică scrisă în secolul II d. Hr. în Seder Olam Rabbah. Anul creației pe care îl adoptă această cronologie este 3761 î. Hr., cifră incogruentă inclusiv cu TM. Ideile că dacă un cuvânt ar fi fost scris greșit de un masoret, sulul nu mai era folosit este departe de realitate. Și dacă ar fi adevărat, schimbările acestea au avut loc în perioada pre-masoretică, deci ar fi anacronic să aplicăm un standard din perioada masoretică în perioada pre-masoretică.
2. Avem multiple exemple de Tiqqunei Soferim în VT, anumite fraze care sunt schimbate intenționat pentru că scribul sau altcineva n-a putut accepta anumite expresii. Unele dintre aceste observații au fost făcute chiar de către rabini importanți. Cel mai evident exemplu este soția lui Iov care, în TM, îi spune acestuia să-l binecuvânteze pe Dumnezeu și să moară. La fel este schimbat și în dreptul lui Satan. Textul nu are sens și avem manuscrise care au „blestemă” în loc de „binecuvântează.” Dacă au avut curajul să facă asta cu aceste expresii, asta arată că ar fi fost iudei care n-ar fi avut nicio problemă să schimbe și anumite vârste sau cifre. Pentru mai multe exemple, vezi tabelul de mai jos preluat de AICI.

Iată și motivele pentru care cred că au survenit aceste schimbări:

1. Ca să îl facă pe Sem să fie Melhisedec

Textele rabinice și talmudice accentuează foarte mult că Melhisedec era de fapt Sem. Este cel mai probabil răspunsul rabinilor la teologia autorului epistolei către Evrei, epistolă care probabil convingea mulți iudei să devină creștini. Sila (acesta e autorul propus de mine, puteți vedea postări mai vechi despre el sau căutați pe canalul de youtube The Bible Exegete) dezvoltă în capitole întregi paralela dintre preoția lui Melhisedec și preoția lui Isus Hristos. Pentru a contracara acest argument, cronologia scurtată a TM face posibil ca Sem să devină contemporan cu Avram. Însă nicăieri în scrierile din perioada celui de-al doilea templu nu avem făcută o afirmație similară. Niciuna din scrierile de la Qumran nu afirmă așa ceva. De exemplu, sulul 11QMelch menționează că iudeii așteptau revenirea lui Melhisedec în calitate de ființă divină mesianică, dar nicidecum nu-l asociază cu Sem. Această asociere fermă apare în scrieri precum Targumul Ionatan sau cel Babilonian, mult după încheierea canonului Noului Testament. După numerele din LXX, viețile lui Sem și Avraam (contemporan cu Melhisedec) nu s-au suprapus deloc. Acesta a fost unul dintre cele mai importante motive ale alterării numerelor de către iudei, de aceea l-am și pus primul.

• Totalul anilor generațiilor de la Adam la Moise este 12600[1]

Acesta e un număr rotund și cu însemnătate în numerologia iudaică, greu să fie o simplă concidență. Diferențele cronologice dintre TM și LXX sunt și în genealogia levită din Exod 6, dar e vorba de diferențe doar la numărul unităților. Totalul din LXX este 13386, un număr care nu are nicio însemnătate anume. Numărul unităților nu este schimbat în Geneza 5 și 11 decât în cazul lui Lameh. Fără aceste microajustări nu s-ar fi ajuns la acest total de 12.600 ani trăiți de cei 26 de patriarhi, de la Adam până la Moise inclusiv. 12.600 este multiplul de zece a lui 1.260, număr semnificativ în teologia apocaliptică (vezi Daniel și Apocalipsa) reprezentând trei ani jumătate în calendarul antic de 360 de zile. În Sulul Războiului (1QM), fiii luminii luptă 35 de ani, adică 12600 de zile în calendarul lunisolar.

• Să îl scoată pe Isus din intervalul 4000-6000 de la creație
  Conform unor scheme escatologice iudaice anterioare Mântuitorului nostru descoperite printre sulurile de la marea Moartă, Mesia urma să vină între ziua 4 și 6 de la creație (o zi înseamnă o mie de ani), iar după aceea urma o perioadă de pace de o mie de ani, adică a șaptea zi (iată că exista conceptul de mileniu înainte de Apocalipsa). Isus Hristos chiar a venit în acest interval conform cronologiei Septuagintei. Pentru a ataca mesianitatea lui Isus, rabinii au creat o cronologie paralelă, Seder Olam Rabbah.
• Discreditarea Septuagintei, Biblia creștinilor

Disprețul iudeilor față de Mântuitorul nostru este evident din faptul că l-au omorât. După aceea, aceștia au avut o aprigă ură față de ucenicii lui și au dorit să îi omoare în diferitele părți ale imperiului Roman, Saul fiind un astfel de exemplu. Dacă Biblia creștinilor ar fi contrazis limba ebraică, originalul, rabinii ar fi avut un argument în plus împotriva creștinilor. Există texte patristice în care există astfel de dispute între creștini și iudei.

Editarea numerelor din Geneza 5 și 11 a fost un proces și nu un moment neapărat. Mai întâi, a existat o variantă extrabiblică acceptată în timp, de exemplu cum a fost cartea Jubileelor, carte scrisă cândva în secolul II î. Hr. Susțin această afirmație pe baza similarităților evidente dintre cronologia TM, PS și Cartea Jubileelor în Geneza 5. Cu timpul, Cartea Jubileelor a ajuns tot mai populară (drept dovadă este numărul de manuscrise din comunitatea de la Qumran) și numerele cronologiilor au început să fie adoptate, iar unele numere schimbate. În cele din urmă a existat o editare a TM care a avut ca bază numerele din Cartea Jubileelor, dar cu ajustări în apropierea potopului. S-a păstrat, în general, formula de scădere cu 100 de ani a vârstei paternității, fără a fi schimbată vârsta totală. Acesta pare să fie și tiparul folosit în Cartea Jubileelor în prima parte din Geneza 5, punct de inspirație pentru editarea TM. Este posibil ca această deflație centenară a vârstei paternității să nu fi fost prezentă doar în Cartea Jubileelor, ci să fi fost un curent redacțional ce a ajuns să fie acceptat treptat. În capitolul 11, Cartea Jubileelor are vârste total diferite din motive de calculare a jubileelor. Întrucât în Geneza 11 totalul nu este scris, ci trebuie dedus de cititor, au existat mai multe schimbări cu intenție sau erori neintenționate. Vârsta paternității este însă aceeași în LXX și TM dacă se adaugă o sută de ani în dreptul fiecărui patriarch (cu mici excepții precum Nahor). Așadar, dacă cineva consideră că nu există generații sărite în aceste genealogii, numerele care pot fi folosite pentru determinarea duratei aproximative a omenirii se găsesc în Septuaginta, cu mici corecturi datorate procesului de copiere, nu în Textul Masoretic.

---

[1] Vezi Jeremy Northcote, “The Lifespans of the Patriarchs: Schematic Orderings in the Chrono-Genealogy”, Vetus Testamentum, 57(2), 2007. Primul care a făcut această observație a fost Richard Johnson în dizertația lui (1989). Richard I. Johnson, The Genealogies of Genesis: A Study of Their Structure and Function (MA dissertation), London Bible College, 1989.