Astăzi este ziua de naștere a unui om pe care Dumnezeu l-a pus în viața mea, un om care a fost și este o mare binecuvântare pentru mine. Nu mi-a fost doar unchi, ci și profesor, mentor și sfătuitor. Ceea ce ne-a unit mai mult nu a fost legătura sângelui cât faptul că facem parte din aceeași familie spirituală. Dragostea pentru Dumnezeu și Cuvântul Lui au fost elementele cele mai importante pentru amândoi.

Cu dânsul la ore am descoperit frumusețea limbilor clasice, minunățiile exegezei și patristicii. Au fost ani importanți de formare, atât profesional cât și personal și spiritual. Sunt multe amintiri care s-au adunat împreună. Iată câteva.

L-am apreciat pentru verticalitate când a simțit povara mărturisirii păcatelor tatălui său. Am stat, peste ani, în jurul gropii din care au fost deshumate osemintele lui Radu Cruceru pentru a le așeza, simbolic, într-un nou loc de odihnă. Uneori a părut că e prea vertical și tăios. Am căutat mereu, de la toți oamenii, să iau ce e bun și să las deoparte ce e mai puțin bun. Cu siguranță că acest lucru e valabil și pentru Marius Cruceru. Fiecare dintre noi are „unghiuri moarte.” Avem nevoie și de oameni verticali în ciuda faptului că uneori pot fi prea tăioși. Am învățat din ironia lui, dar am fugit de cinismul de care începe și dânsul să se mai căiască (vârsta face reale minuni pentru fiecare dintre noi).

• 

I-am căutat mereu sfatul în momentele importante deși de cele mai multe ori am decis diferit. Când tata se lăsa greu convins să-și dea acordul pentru o căsătorie ce părea timpurie din perspectiva lui, cuvântul verișorului lui a cântărit mai mult decât insistențele mele 🙂 Unul dintre cele mai memorabile momente, pentru mine, a fost să primim, la nuntă, binecuvântarea celor mai importanți bărbați din viața mea: tata, bunicul meu și unchiul Marius. Toți trei păstori.

I-am văzut zbuciumurile când a decis să se retragă din pastorală. N-a fost ușor cu siguranță ușor. Deși, din exterior, pentru mulți pare neobosit, neînfricat și de nedoborât, cu siguranță nu este așa. Fiecare dintre noi avem bătăliile și suferințele noastre.

Am apreciat mereu deschiderea pentru a asculta, sfătui și capacitatea de a empatiza în suferință. A fost mereu un iubitor de adevăr în orice formă poate fi găsit acesta: revelat, personal sau științific. Da, uneori pare elitist, dar asta doar pentru că a crescut într-o generație în care a învățat să respecte competențele.

Ar mai fi multe de apreciat cât și unele lucruri de criticat (ca să nu credeți că sunt subiectiv, le-am presărat și pe acestea). Mă opresc pentru a spune o rugăciune pentru acest om al lui Dumnezeu, cu bunele și mai puțin bunele sale, om pe care Dumnezeu l-a folosit și-l folosește. Mă rog ca viața-i să continue să fie roditoare în familie, în biserică și în formarea următoarelor generații de la UEO.

Marius Cruceru, mulți ani roditori pentru Domnul la acest prag simbolic.