Pentru mulți creștini, protestele din aceste zile sunt o mare dilemă morală. Unii sunt convinși că e greșit să protestezi. E nesupunere față de autorități. Scriptura ne cheamă la supunere. Deci înseamnă că dacă protestăm păcătuim. Haideți totuși să privim dincolo de acest argument simplist.

Avem destule exemple de oameni în Scriptură care n-au acceptat status quo-ul politic, adică nu s-au resemnat acceptând situația așa cum era. Duhul Domnului se coboară peste Otniel ca să-i elibereze din mâna mesopotamienilor și Dumnezeu îl folosește în mod minunat. Ehud ia inițiativa să elibereze poporul de sub piciorul lui Eglon, împăratul moabit pentru a instaura 80 de ani de libertate. Putem continua cu alte exemple din cartea Judecători precum, Ehud, Debora, Ghedeon și alții.

Avraam ia 318 de ostași și merge să lupte pentru a-l elibera pe nepotul lui.

David luptă cu Goliat.

Estera n-a stat cu mâinile în sân. S-a rugat, dar a și acționat. N-a tăcut până când poporului nu i s-a făcut dreptate. Mardoheu a protestat în fața curții palatului și s-a rugat în sac și cenușă.

Veți spune că este vorba de Vechiul Testament, iar exemplele pe care le-am dat nu sunt  relevante și încurajează la violență. Nicidecum nu doresc să promovez violența, doar am vrut să dau exemple de oameni din Biblie care au luptat pentru binele poporului lor și au promovat dreptatea. Haideți să ne uităm la alte exemple cât se poate de relevante din Noul Testament.

Pavel, cetățean evreu și roman, își folosește drepturile civile în propriul folos ori de câte ori i se oferă ocazia. În Fapte 16, după ce Pavel și Sila au fost bătuți de către organele civile cu acordul judecătorilor au fost aruncați în pușcărie. A doua zi au trimis ordin să le dea drumul, dar Pavel, cu mult tact, face referire la faptul că doi cetățeni romani au fost abuzați prin pedeapsă fizică după care au fost aruncați în pușcărie FĂRĂ vreo sentință (16:37). Judecătorii se tem la auzul acestor cuvinte pentru că acțiunile lor erau ilegale: nu aveau dreptul să pedeapscă și să întemnițeze cetățeni romani fără o condamnare judecătorească (16:38). Din acest motiv vin să-și ceară scuze de la cei doi, exact ceea ce a dorit Pavel de la bun început: respectarea drepturilor lui.

În Fapte 22 îl vedem pe Pavel cum evită flagerarea (bătaia cu nuiele) invocând faptul că este  cetățean roman (22:25). La auzul acestei informații acesta începe să fie tratat așa cum trebuia tratat un cetățean roman.

În Fapte 25 Pavel cere să fie judecat de către Cezar însuși, conștient fiind că întoarcerea la Ierusalim pentru a fi judecat acolo ar fi egală cu condamnarea la moarte întrucât iudeii căutau să-l omoare cu orice preț.

Aceste exemple ne arată un Pavel incisiv care nu acceptă să fie tratat oricum „pentru că este creștin.” Din contră. Își folosește drepturile civile pentru a impune respect și dorește să fie tratat conform drepturilor sale civile când o nedreptate este făcută.

Protestul este un drept civil. La fel și votul. Orice drept civil nu reprezintă o ilegalitate. Din contră, legea scrie despre cum trebuie procedat în situația în care cetățenii protestează.

Evident, cauza protestului contează. Nu orice protest trebuie susținut. Miza, de data aceasta, este legiferarea furtului. Nu intru în detalii tehnice despre legea amnistiei, dar cum ar suna dacă porunca a 8-a ar spune „să nu furi mai mult de 200.000 de lei?” O astfel de lege promovează nedreptatea socială care are puterea să afecteze generații întregi.

Da, mă supun statului și îmi plătesc taxele, respect legile și susțin respectarea legilor. Statul are obligația să nu-mi încalcă conștiința și nu legifereze nedreptatea flagrantă. Când nu face astfel de lucruri, protestele devin o variantă legală. Nu de curând au protestat mulți creștini împotriva nedreptăților făcute de un alt stat cetățenilor români, familia Bodnariu? Ce s-ar fi întâmplat dacă am fi stat cu mâinile în sân și nu ar fi avut loc proteste mondiale pe o perioadă îndelungată? De ce e moral să protestezi pentru valorile familiei, dar când vine vorba de alte forme de nedreptate nu este moral?

Protestez pentru că sunt creștin. Nu încalc legea protestând pașnic. Dacă Pavel ar fi trăit astăzi, cred că ar fi ieșit în stradă. Iar protestul nu exclude rugăciunea. Nu doar protestez online, mergând la proteste cu alții, ci protestez și în rugăciune. La fel ca David și alții. Oare tăcând facem noi dreptate? (citește Psalmul 58) Am mers în mijlocul micii mulțimi adunate la Slatina în data de 1 februarie și m-am rugat pentru cei prezenți la protest după care am mers la biserică și ne-am rugat și acolo. Rugăciunea în mijlocul protestului e la fel de primită ca cea de la biserică. Poate fi o bună oportunitate de evanghelizare.

În mijlocul mulțimii m-am rugat ca Dumnezeu să-i mântuiască pe cei prezenți la protest.

M-am rugat pentru viitorul țării.

M-am rugat ca legile corupte promovate să fie înlăturate.

M-am rugat pentru proteste pașnice, fără violențe.

M-am rugat pentru viitorul copilului meu.

M-am rugat la fel cum bunicul meu s-a rugat atâția ani pentru țara înrobită de comunism, dar  mă voi ruga și voi și protesta la fel cum și el a făcut-o. În 1973 a fost printre cei 50 de păstori care au semnat o scrisoare de protest împotriva autorităților. Da, bunicul meu care a fost cel mai pacifist om pe care l-am întâlnit. Unii dintre acești păstori au fost omorâți ulterior ca noi să putem trăi în libertate.

Cum ar fi ca tot mai mulți creștini să meargă în mijlocul semenilor și să se roage pentru ei și pentru țară?

Cum ar fi ca să se audă din nouă rugăciunea Tatăl nostru la unison din mijlocul protestatarilor?

Cum ar fi?

Pentru că sunt creștin, mă voi ruga și voi protesta în aceste zile. Voi protesta rugându-mă și mă voi ruga protestând. Conștiința mea e liberă să le facă pe amândouă.