În două zile vor fi alegeri. Un grup destul de mare de creștini are o mare dilemă morală: să votez răul cel mai mic sau mai bine să nu-mi mânjesc conștiința? Înțeleg perfect această dilemă și, personal, mi-aș dori să pot vota candidați care știu că vor acționa ireproșabil. Dar asemenea candidați nu există, indiferent de partid. Hristos nu este pe listele de alegeri, din păcate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne ghidăm după principiile lui Hristos. Totuși, noi nu suntem încă în Împărăția lui Hristos, ci trăim într-o țară care are legi decise de oameni păcătoși. Răul este peste tot și în toți. Chiar și în cei răscumpărați. Răul a existat chiar și în Israel când avea o lege dată de Dumnezeu. De ce? Pentru că scopul legii nu este eliminarea răului, o imposibilitate pe pământ, ci limitarea răului (despre scopul legii mozaice și idealul lui Dumnezeu vezi ACEST articol).

Este adevărat că în Împărăția a lui Dumnezeu, Hristos dorește ca „cetățenii” să nu se mai ghideze după minimul legal, ci să trăiască după standardul moral absolut. Dacă standardul Legii mozaice limita răul, Legea Împărăției are ca standard eliminarea răului. În această Împărăție, Dumnezeu are drept deplin asupra întregii creații și orice abatere este un afront adus ființei Sale. În Împărăția lui Dumnezeu standardul moral devine totuna cu standardul legal, distincția dintre cele două (prezentă în Legea Împărăției lui Israel) fiind anulată.  Dar așa cum spuneam, noi nu trăim în Împărăția lui Hristos încă, o Împărăție spirituală, de o natură total diferită de orice guvern pământesc. De aceea trebuie să votăm oameni păcătoși care vor vota legi sperând că legile respective vor limita răul și nu-l vor amplica. Votarea răului cel mai mic are ca scop tocmai limitarea răului. Știu că nu ne place această idee, dar nu avem ce face. Legea nu va putea elimina niciodată răul pentru că răul este în noi. Dar va putea limita răul social.

Dacă acest argument nu v-a convins să mergeți la vot, trebuie să știți că absenteismul nu înseamnă că nu votați. Din contră. Nevotarea are la fel de multă putere ca votarea. Ba chiar mai multă.

Știți care sunt cele mai importante alegeri politice din România? Nu cele prezidențiale, ci cele de duminică, cele parlamentare. Și totuși, prezența la vot este cu aproximativ 20% mai scăzută la alegerile parlamentare decât la cele prezidențiale! De ce? Este posibil ca să fim influențați de modelul american care este o republică prezidențială, și nu republică parlamentară ca multe din țările europene, și să credem că cele parlamentare nu sunt la fel de importante ca alegerea „celui mai puternic om din stat.” România este republică parlamentară fie că ne place sau nu. Duminică alegem aproape 500 de oameni care decid soarta poporului și au mai multă putere decât președintele. Din păcate, cei care ajung la putere nu sunt deciși de cei aproximativ 40% care votează, ci de cei 60% care stau acasă și nu votează. Fiecare persoană care nu votează face ca fiecare vot exprimat să însemne mai mult din punct de vedere procentual. Este în avantajul partidului cu cel mai mare număr de voturi să stați acasă. Conform sondajelor de anul acesta este vorba de PSD. Nici eu nu rezonez în totalitate cu partidul pe care-l voi alege, dar cred am obligația să-mi exprim votul. Dacă nu o voi face, o vor face alții în locul meu și cu cât prezența la vot este mai mică, cu atât votul celor care se prezintă la vot va conta mai mult și votul va fi mai puțin reprezentativ pentru poporul nostru.

Dacă dumneavoastră nu votați din cauza conștiinței, eu tocmai din cauza conștiinței mele votez. M-aș simți cu mult mai vinovat ca prin absența mea să dau și mai multă putere altora să aleagă conduși de interese care n-au deloc scopul de a limita răul, ci de a-și vedea interesul împlinit, lucru ce duce la creșterea răului social.

De ce votez răul cel mai mic? Pentru că, prin absenteism, voi vota de fapt răul cel mai mare, iar conștiința mea ar fi mult mai pătată în acest caz.