E cel mai la îndemână argument pe care-l poate folosi un bărbat. E o ispită mare pentru bărbați să vedem în îndemnul apostolului Pavel din Efeseni 5 dreptul nostru de a ne supune soțiile. Dar cuvintele nu sunt adresate bărbatului, ci femeii. Apelul este către ea, nu către el.
Asta înseamnă că supunerea trebuie să vină dinspre femeie înspre bărbat și nu invers. Biblia nu dă dreptul bărbaților de a-și supune soțiile prin orice modalitate ar considera ei. Dreptul nostru, al bărbaților, este să le iubim. Așa le vom câștiga respectul, iubindu-le.
Bărbaților, supuneți-vă soțiile, dar prin dragoste, iubindu-le cum și-a iubit Hristos Biserica.
Prin dragostea jertfitoare până și cea mai răzvrătită soție va ajunge să accepte de bunăvoie să fie supusă.
La început era Cuvântul. 
În același fel, nici soția nu trebuie să îi ceară dragoste bărbatului ei. Nu?
ApreciazăApreciază
Da. Dragostea si respectul trebuie sa fie neconditionate, nu un do ut des.
ApreciazăApreciază
Glumeam un pic. Desigur, tu te referi la acel bărbat care nervos îi spune soției să se supună, că poate e obosit și nu are chef de povestit.
Nu cred că ne vine rău să ne reamintească cineva despre responsabilitățile noastre, fie supunerea soției fie dragostea soțului. Și cine mai indicat decât chiar soțul sau soția? 🙂
ApreciazăApreciază
Vorbim aici de relația dintre 2 soți credincioși. Pentru că în cazul în care ea e necredincioasă, nu ne garantează nimeni că ea va răspunde cu supunere la dragoste. Am un caz în biserică (poate chiar mai multe) în care soția este supusă, iar el nu-i răspunde cu dragoste (el nu e credincios).
ApreciazăApreciază
Așa e, Cristi, vorbim de un cuplu în care ambii sunt credincioși. În cazul amintit nu e ușor să continui să iubești, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțe sora. Petru aduce în discuție o astfel de situație. Și cele mai reci inimi sunt încălzite de dragoste mai devreme sau mai târziu.
ApreciazăApreciază